! suna periculos !

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

Avem o veste buna [speram ca e buna!] : Despina si cu mine ne-am hotarat sa facem un fic impreuna... speram sa va placa! noua ni s-a parut o idee îndeajuns de originala.

inainte de toate, vreau sa precizez ca ne-am inteles amandoua sa nu punem conturi pana nu avem cel putin 3 commenturi dupa fiecare capitol. nu vrem comm lungi, vrem doar sa stim ca ati citit. acceptam indiferent ce fel de critica!

sper sa apreciati efortul care il depune despina sa scrie la pers I :lol:

a fost nevoie de sfaturile profesoarei ei si ale mele ca sa o convingem ca se descurca nespus de bine [mie chiar imi place mai mult asa]

Suna periculos - aventura a doua tinere complet diferite care ajung intr-o lume in care trebuie sa-i protejeze pe cei nevinovati. Si, fiind vorba de noi doua, sa nu uitam sarea si piperul: a bit of romance! :innocent:

Capitolul 1 - Sunt fata, sunt desteapta, eu sunt adevarata :lol:

Nu era nici ora 6 dimineata, dar eu eram deja treaza. Nu m-am trezit asa pur si simplu. M-au trezit nebunii aia de la minister! Au o misiune foarte importanta si cica, nu sunt aurori potriviti pentru asta. Le-am zis ca sunt satula pana peste cap de astfel de misiuni importante, dar ei nu inteleg.

Am 27 de ani si deja sunt satula de tot. Vreau sa ma indragostesc si sa imi traiesc o viata fericita, fara dureri de cap si fara misiuni importante, alaturi de iubitul meu ... hmm ... scuze ... viitorul meu iubit. Deja am trecut de varsta tineretii, dar am fost indragostita doar de doua ori. Caut mereu ceva ideal si mereu compar barbatii cu fostii mei iubiti. Nu sunt deloc urata, chiar mai mult, pentru varsta mea sunt bine facuta. Am parul lung, blond si ochii negri. As fi favorit sa am ochi albastri, mult mai faini pentru o blonda ca mine, dar daca a vrut asa mama natura. Sau mai precis tatal meu a avut ochii negri si eu i-am mostenit. Bine ca nu i-am mostenit si caracterul acela oribil! Barbatii imi fac mereu complimente si cauta sa ma cucereasca. Dar am eu prea multe pretentii. Ce naiba sa fac?

Ma duc in baie si ma spal pe fata. Ma trezesc mai bine si tot atunci alung acele ganduri stupide. Ce m-a apucat de dimineata cu dragostea asta?! Parca am cauzt de pe luna!

Am imbracat un costum elegant, de culoare neagra. Eram frumoasa, sexy, dar in acelasi timp paream destul de serioasa. Ce as fi dat sa pot imbraca la serviciu, acel costum sportiv pe care l-am cumparat dintr-un magazin al incuiatilor, cand am fost in Turcia. Dar nu era posibil. Era sa se duca toata seriozitatea de care am dat dovata pana acum, pe apele sambetei. Mi-a luat cam mult timp sa imi aranjez parul, dar am fost teribil de multumita de rezultat. M-am machiat foarte repede, daca se putea numi machiaj. Putin rimel si putin gloss pe buze si eram perfecta.

Mai aveam timp, deci am baut repede un ceai verde si am mancat un sandwich. Sa stiut toti cei care ma cred un auror excelent ca nu pot macar sa prajesc oua ca lumea, era sa moara de ras. Dar de asta nu va afla nimeni niciodata. Totusi poate ar necesită sa imi cumpar un spiridus? Ma mai gandesc la asta putin mai tarziu.

Am mai citit o data scrisoarea domnului Terrens si am disparut, aparand fără întârziere in localul unde se afla Departamentul Misterelor. Domnul Terrens s-a bucurat mult sa ma vada si s-a bucurat ca am acceptat propunerea. De parca as fi acceptat ceva! Nici nu stiam despre ce merge vorba ... stiam doar ca e o misiune foarte importanta. Ar trebui sa imi bag undeva curiozitatea asta si atunci nu voi avea de indurat atata.

-Buna ziua domnule Terrens, l-am salutat eu politicos.
-Patricia, de cate ori ti-am zis sa imi spui Robert.
-Bine Robert. Deci despre ce merge vorba?
-Mai asteptam pe cineva Patricia. Cred ca va aparea in curand, zise el zambind smecher si in acel moment in cabinet aparu din senin o fata cam de 19-20 de ani. Era imbracata intr-un halat ciudat si i se vedeau manecile roz de la pijama. Avea parul zburlit si era atata de haioasa! As fi dat orice sa ma abtin sa nu rid cu pofta, dar totusi imi scapa un zambet cat se poate de ironic. Era funny tipa. Oare cu ea va trebui sa lucrez?

***

Simt mirost de portocale… mmm… strang ochii de incantare. E cald si bine. Aud batai in geam si ma intorc spre razele unui soare primavaratic incantator. Un cantec delicat imi invadeaza simturile si ma indrept spre lumina. Dincolo de geam el sta cu coatele pe pervaz si ma urmareste, zambindu-mi strengar. Are ochi clari si visatori. Aproape ca ii confund cu cerul. Zambetul sau ma topeste pe loc si intind mana in gol.
Zdrang! Buf! Poc!
-AU!!!

La naiba! Iarasi am dat cu mana peste veioza de pe noptiera. Au cazut toate claie peste gramada pe podea. Deschid buimacita ochii. Tampit de ceas, cum mai taraie!!! Mirosul de portocale se transforma in miros de paine arsa. Prajitor prost! Iarasi si-a inceput treaba inainte de 7:30.

Unde a disparul el? Ma uit cu speranta spre geamul dormitorului si nu vad decat ploaia de toamna scurgandu-se pe geam. Un ghemotoc de pene maro se izbeste cu tărie in el. Mereu uit de bufnita! Dau cu greu patura la o parte, imi iau halatul pe mine si ma ridic bolborosind morocanoasa. Nu apuc sa deschid geamul ca desteapta o si zbugheste inauntru si imi aterizeaza fix pe mormanul de hartii la care muncisem pana tarziu azi-noapte. Imi imprastie foile peste tot, le uda si le umple cu noroi.
-Pfoay! Bufnita nebuna! Dispari! Hash! Hash!!!
Bufnita continua sa ciripeasca. O sa-mi explodeze urechile! Ce taraboi!!! Si inca de dimineata! Imi gasesc bagheta aruncata pe sub birou si chem vreo cativa cnuti.
-I-ai si du-te! Pfoay ce dezastru! Cand mai curat aici ??
Sa nu ma intelegeti gresit... chiar imi plac animalele dar asta e prea de tot! Bufnita maro se aseaza pe pervaz si ma priveste mirata cateva secunde. Pana si pentru o bufnita e ciudat ca cineva sa vorbeasca singur. Chioraie strident, se scutura si isi ia zborul.
-Asa, scutura-te, draga! Urlu ca nebuna in urma ei.

Nu pot sa cred! Mai multa mizerie?! Am tot zic ca imi fac rost de un spiridus de casa dar am fost prea ocupata. Ma asez pe canapea si ma apuc de sapaturi. Din tot dezastrul culeg ultimul numar din ,,Profetul zilei’’. Brusc, nu mi se mai pare asa mare mizeria. Pe întâia pagina vad o poza... cu mine! Un ranjet satisfacut imi acopera fata cand citesc titlul articolului: ,,O cumplit de tanara avocata solutioneaza procesul cu goblinii’’. Cu cat citesc mai mult cu atat ochii-mi devin mai stralucitori. Nu inceteaza sa ma ridice in slavi. La fiecare doua paragrafe scrie cat de complicat este sa tratezi cu goblini si cat de bine m-am descurcat... cata diplomatie, cat tact, cat stil si rafinament. HAHAHA! Daca ar putea vedea ce dezastru am in casa: n-am mai spalat vasele de trei zile, sub pat am sosete murdare de doua saptamani, in biblioteca nu am mai aranjat cartile de la Craciun, cand am primit o colectie unicata de la un client multumit.

Mda... asa sunt eu cand nu ma vede nimeni. Nu ma stresez pentru curatenie. Am lucruri mai importante de facut.
Mereu am stiut ca vreau sa fiu avocat al vrajitorilor. La 9 ani am citit prima mea carte de drept. Nasii mei, care m-au cresuct, au aranjat sa nu merg la scoala ca sa ma pot pregati pentru cariera mea asa ca mi-am petrecut mare parte din viata ca si un Incuiat. Nu stiu ce as fi facut daca nu se inventau internetul si mp3playerul. Zau ca Incuiatii au imaginatie, chiar daca nu isi pot inchipui ca exista omenirea noastra, cea a vrajitorilor.
Revenind la subiectul eu : mereu obtin ceea ce vreau. Ori e cum zic eu ori nu e. Si de cele mai numeroase ori e asa cum zic eu. Sunt in stare sa-i declar pe toti nebuni daca nu-mi dau dreptate. Sunt o persoana puternica, independenta si cu incredere in sine... pe naiba! Adevarul e ca sunt o tanara de 19 ani care traieste singura intr-un apartament dezordonat si viseaza cai verzi pe pereti. In fine... baieti cu ochii albastri... stai putin! Ce vis aiurea! Cum statea el pe pervaz daca apartamentul e la etajul trei? Nu ma ziceam eu? Cai verzi pe pereti... si totusi sunt realista. Si sceptica deseori!
Credeti-ma ca vreau sa fiu serioasa. Si sunt serioasa! Cand vine vorba de munca mea, sunt serioasa. Sunt serioasa, muncitoare, ambitioasa, cu capul pe umeri si... ce-i aia??

Ma aplec peste masa si iau in mana un plic rosu pe care nu il observasem. Probabil il lasase bufnita.
-Zapacita ce sunt! Ma complimentez cu voce tare.
Il intorc pe cealalta parte si mi se zbarleste parul. Avea sigiliul Nevorbitorilor. Atat de importanta devenisem incat sa-mi trimita ei scrisori? Deschid plicul cu mana tremuranda de emotie insa inauntru nu gasesc decat un cnut.
-Hey! Meseria de avocat aduce bani, chiar daca nu se vede. Chiar daca port aceleasi robe negre, serioase si parul il tin strans in coc, asta nu inseamna ca nu imi îngăduie sa ma impopotonez cum am chef. Pur si simplu asa ma simt mai importanta si mai matura. Da-o-ncolo de mila! Asta-i prea de tot!
Bag mana-n plic si, inainte sa pot arunca banutul cat colo, ma trezesc trasa ca printr-un tub. Era senzatia familiara a unui Portal.
Nu apuc sa-mi dau seama ce se intampla in jurul meu ca ma si trezesc gramada pe marmura neagra a unei incaperi inghesuite. Cand imi ridic privirea vad ca in spatele biroului se afla un barbat carunt, cu chelie ce isi tuguie buzele sub mustata. Langa el sta o femeie cu o privire taioasa, imbracata grațios si cu o atitudine de persoana importanta. Amandoi ma privesc de sus in jos.

La naiba! La naiba! De 1 000 de ori la naiba! Eu era inca in halatul ala si pe dedesubt aveam pijama roz!!! Pamantule, inghite-ma! Cum se zice asta in latina??? Poate functioneaza si ca vraja. Offf! La ce te ajuta ca esti vrajitor daca nu exista vraji pentru ce ai nevoie cu adevarat?! Nici nu vreau sa ma gandesc in ce hal imi arata parul. Ma ridic fastacita de pe jos si ingan:
-Buna dimineata!
-Buna dimineata, imi raspunde mosneagul intelegator, in timp ce femela se mltumeste sa schiteze un zambet sarcastic cu coltul buzelor. Tare o mai amuza...

***

Patricia o privi ironic pe Madleine, nu se abtinu si zambi iar, privind-o din cap pana in picioare.
-Si eu ... nice outfit, zise ea amuzata.
Madleine rosi grabnic pana in varful urechilor.
-Nu ma asteptam sa aterizez la birou asa devreme...
Terrens le zambi si apoi continua :
-Vreau sa va vorbesc despre misiunea vostra. Maine, 1 septembrie, incepe un nou an la Hogwarts si vreau sa lucrati acolo ca spioni, sub acoperire !
Madleine se uita nedumerita. Hogwarts... ce naiba era Hogwarts ? Oare sa fi fost scoala de magie la care ar fi trebuit sa fi mers de la 11 ani ?
- Si de ce as face-o? Ce voi avea de la asta? Dupa cate vad, nu am nimic usor de facut, zise Patricia putin nervoasa, dar cu interes in voce.
- O Patricia, stiam ca vei intreba asta! Tie personal iti garantez ca, daca duci treaba cu bine pana la sfarsit, vei fi auror-sef.
- Asta deja e alta discutie. Ce n-ar fi, sunt de acord, zise Patricia zambind visator, dar isi reveni repede si o privi pe Madleine.
Aceasta parca tocmai se trezise (defapt asa si era...).
-Ah... eu? Eu... eu vreau prima data sa aflu mai multe detalii inainte sa accept orice compormis.
- Madleine, ziceai ceva data trecuta de o calatorie la Paris? intreba mosneagul, zambind smecher.
Tanara tocmai gandea: ,,Mai sa fie... oamenii astia-s de groaza! Daca numele iti suna frantuzesc GATA! visu` tau superm e sa vezi Parisul... offf problema-i ca as vrea!!!! Dar mie nu-mi place franceza, asta sa fie clar! Ia uite aici atitudine de avocat important si cumpatat:’’
-Cred ca ar fi mai bine sa ne explicati exact ce avem de facut.
Se uita surprins la Madleine si continua :
-Foarte bine... uite cum sta treaba : dupa cum stiti, Dumbledore a murit in vara si acum Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii se afla sub conducerea unui profesor mai vechi, Severus Snape, si a fratilor Carrow pe care ii banuim ca ar fi Devoratori. Si atunci vreau ca Patricia sa devina o eleva care ii va putea proteja pe ceilalti elevi de Devoratori si care se va asigura ca acestia nu vor face nebunii, iar Madleine vreau sa se angajeze ca profesoara pentru materia ,,Studii despre Incuiati'’. Astfel, se va putea baga sub pielea fratilor Carrow, va afla despre planurile lor si, de asemenea, va avea grija ca materia respectiva sa fie menajata in interesele noastre.
- Poate ati incuract ceva Robert ... eu eleva si ea profesoara? Ma faceti sa rad, zise Patricia si rase.
Madleine se uita si ea amuzata la mosneag.
-Poate invers, vreti sa ziceti!
-Nu dragele mele. Am spus cum trebuie sa fie. Veti ajunge la Hogwarts si veti intelege de ce. Tu Patricia, esti un auror extraordinar de bun si stii perfect materiile care se invata, iar tu Madleine, ai terminat scoala nu de mult timp si stii foarte multe despre Inuiati. Vei fi profesoara. Si veti vedea, cand veti ajunge acolo de ce v-am repartizat asa...
Fara sa mai dea alte explicatii, scoase doua sticlute din birou si le puse in fata celor doua.
-Aveti aici o potiune de intinerit si una de imbatranit. Nu mai trebuie sa mentionez ca sunt deosebit de puternice din moment ce o sa tina un an intreg. O data pe luna o sa reveniti la normal, ocazie in care va trebui sa va ascundeti de toti. Patricia, stiu ca pentru tine va fi mai dificil, dar nu ma indoiesc ca vei putea, din moment ce esti unul dintre cei mai buni aurori pe care ii avem.
Facu o pauza dupa care se ridica de pe scaun.
-Ce sa va mai zic? Tineti-ma la curent, mult succes!
-Foarte bine. Cred ca ne vom descurca, zise Patricia, ptivind-o intens pe colega ei. Madleine nu prea intelegea ce se petrece, dar nu zise nimic. Isi lua sticluta de pe masa.

***

Waw... o potiune care tine un an! Chiar tin in mana asa ceva... in sticluta bombata bulele se amesteca intre ele cu o viteza spulberătoare in timp ce culoarea lichidului se modifica o data cu lumina: ba e rosie, ba e portocalie, ba e galbena.
Noroc ca tocmai imi amintisem de roba gri pe care o uitasem la mine in birou! Salvarea mea!

Ma furisez de-a lungul coridoarelor pustii si intru la mine in birou. O gasesc aruncata intr-un colt, o iau pe mine si ma asez in fotoliul comfortabil.
Cum sa fiu eu profesoara cand eu nici macar n-am fost in viata mea la scoala? Dar ce puteam zice? Nu prea cred ca e legal faptul ca am ,,sarit’’ peste scoala. Daca se ține cineva? Si totusi... am in fata mea cel putin un an in care voi fi nevoita sa predau la Hogwarts, timp in care va trebui, pe deasupra, sa fiu cu ochii pe fratii Carrow. Macar m-au nimerit cu faptu` ca stiu multe despre Incuiati. Dar sunt hotarata sa duc misiunea la bun-sfarsit. Pana la umra, am realizat avocat ca sa ajut oamenii care au nevoie de mine. Si saracii copii chiar ca au nevoie de mine. Haha ! Copii... dar eu ce sunt ? Sper sa ma ajute Patricia cat de cat.

Brrr.. potiunea ma ingrozeste ! Oare cu cati ani o sa par mai in varsta? Asta-i o parte care ma face sa intru in panica. Si mai este una: cine o sa-mi ocupe locul la birou?? Nu pot sa las biroul pe mana orcui. Defapt, pe mana NIMANUI! Am strategii, informatii confidentiale si multe alte documente importante aici. Daca le gaseste inlocuitorul meu are sanse mari sa-mi ocupe locul si in pricepere! NUNUNU! Sa nici nu aud de asa ceva! Ma ridic hotarata si incep sa rascolesc prin birou. Scot dosar dupa dosar, carte dupa carte, pana cand adun un teanc de un mentru` jumate. Si, cum sunt cap-sec si prea priceputa la vraji, le iau in brate si pornesc pe coridor, de parca as fi ultimul Incuiat. Nu vad pe unde calc si pot pune pariu ca arat ridicol carandu-le asa. Tot ce-mi lipseste pe ziua de azi e sa ma vada cineva. Dar nu se intampla asta, e mult mai rau!!!

Nu apuc sa iau bine coltul ca ma si impiedic de o silueta inalta. El incearca sa ma prinda de umeri ca sa nu cad, dar asta nu face decat sa ma faca sa scap toate dosarele pe jos si sa le imprastiu peste tot. Fir`ar! Arata ca la mine acasa...
-Iarta-ma! Sper ca nu te-ai lovit! Imi spune cu o voce fastacita si, spre exasperarea mea, se apuca sa-mi adune dosarele mele CONFIDENTIALE!!!
-Nu, nu! N-am nimic. Iertati-ma pe mine, eu trebuia sa va fi vazut.
Mereu tre` sa fac remarci subtile. Nu ma pot abtine! Zici ca am un buton play pe limba care se apasa de fiecare data cand nu trebuie.
STOP! Moment de explicatie: e o remarca subtila pt ca... tocmai ma ciocnisem cu cel mai inalt tip pe care vi-l puteti imagina. Vreau sa va spun ca eu sunt foarte (foarte!) inalta si abia ii ajung la umeri. Cand am inceput sa lucrez la Minister ne-a tinut niste cursuri teoretice si cred ca l-am impresioant super-mult fiindca stiam asa de bine tot ce ne zicea si acum, de fiecare data cand ma vede, se comporta ciudat. Tre` sa aiba cativa ani buni inaintea mea (cam vreo 20). In rest... habar n-am ce invarte la Minister, mai ales acum, cand toti si-au luat concediu. Asta n-are nevasta?
-Ce-i cu tine pe aici?
Il vad cum studiaza niste scheme de-ale mele asa ca ma intind si i le smulg din maini. Iarasi se fastaceste! Incredibil...
-Mi-am adunat lucrurile... o sa lipsesc un an pentru ca mi-am gasit un nou job.
-Oh, nu stiam! Un an...
Like d`oooh!! De unde sa stii? Oricum... mi se pare ca aud o nota de tristete in voceai lui. Dar nu are de ce sa fie suparat... nici nu ne cunoastem.

-Da-mi voie sa te ajut !
Imi ia politicos aproape toate dosarele din brate si imi zambeste stangaci. Unde s-a mai vazut un avocat serios care sa intoarca un zambet? Defapt, abia ma pot abtine sa nu ridic o spranceana suspicioasa.
Ma conduce pana la semineurile publice, timp in care ma felicita pentru procesul cu goblinii si ma descoase in legatura cu noul job. Afla ca o sa stau departe si atat! Ne oprim in fata primului semineu si, cand ma vede ca iau polen zvrr in mana, observ ca scotoceste prin buzunarele de la costum (Da! Pe sub pelerina are costum... si cravata!).
-Imi pare rau ca o sa stai asa departe. Poftim!
Imi da o hartie impaturata.
-Nu ezita sa ma contactezi daca vei avea nevoie de ceva.
-Va multumesc!
Arunc polen in foc si el imi pune in brate lucrurile. Din spatele flacarilor verzi imi face cu mana. Ciudat... nu ma asteptam.

In urmatorul clipă aterizez in camera de zi. Nu mai am mult timp. Sar pe bune peste lucrurile aruncate si scot singurul cufar pe care il am. Arunc acolo mai multe haine prezentabile care mi se par ca s-ar potrivi cu meseria de profesor. Oricum n-am decat robe negre, gri si una albastruie. In schimb, am multe esarfe si pantofi.
O data inchisa geanta, scot potiunea care parca se agita din ce in ce mai tare. Incepe sa-mi fie frica. Ma duc pe hol unde am o oglinda inalta. Ma asez in fata ei. Vad reflexia unei tinere imbracata cu o roba sobra, cu parul neingrijit, strans la spate, nemachiata si cu o privire hotarata. Ce mai... sunt eu!
N-am de ales... tre` s-o fac si pe asta: inspir viguros si inghit potiunea cu viteza. Ma pisca limba!!! Strang ochii si aproape ca imi dau lacrimile. Incepe sa mi se faca somn... aulaeu! Ce se intampla? Mi-e cald si nu mai simt nimic in jur.
Adorm instantaneu!

Nu-mi dau seama cat timp trece si cand ma trezesc, sunt pe podea si ma dor toate! Imi duc mainile la ochi si descopar ca vad in ceata. Ma ridic de jos si ma uit buimaca in oglinda. Am necesitate de cateva ocazii sa-mi revin. Sunt tot eu... dar nu mai sunt tanara! Incepusera sa-mi apara cateva riduri pe frunte si in dreptul ochilor. Imi desfac parul. Pentru inceput avusesem emotii ca va fi alb, dar nu era. Cred ca aveam in jur de 30 de ani. Hey... aratam asa cum speram: matura. Ma privesc de sus. Sunt femeie in toata regula. Intoc ochii prin incapere si ceva nu e in regula. Tot in ceata vad. Ahh sigur se accentuase defectul de vedere pe care il aveam. Scot bagheta si spun:
-Accio ochelari!

Acestia zboara din dormitor si de indata vad altfel... si vad ceasul!!!!! Mai aveam jumatate de ora sa ajung la gara! Nu-mi vine sa cred! Da-i si fugi... e tot ce-mi trece prin cap. Patricia, acu` vin! Asteapta-ma!!!

Alerg innebunita pe strada cu un dita-mai cufarul zdranganind in spatele meu. Spre norocul meu, care de obicei nu exista, vad ca se apropie un taxi si incep sa ma agit ca nebuna! Opreste in dreptul meu si ii urlu prin geam ca vreau sa ma duca la gara. Tipul cu chipiu pus stramb pe cap, coboara si ma ajuta sa-mi ingramadesc cufarul in spate. Pe drum, nu am stare. Mai sunt vreo 10 minute pana pleaca trenul si eu nici macar nu am idee unde se afla peronul 9 si 3/4. Am mai fost la King`s Cross dar pe bune ca nu am vazut vreodata asa ceva.
Intr-un final ajungem si ma trezesc ca soferul imi zice:
-3 lire, va rog.
Am paralizat. Imi uitasem portofelul acasa. Ce ma fac? Puteam sa arunc un obliviate. Teoretic puteam, ca practic habar n-aveam. Si oricum, asta era infractiune! Alta solutie: sa chem niste bani. Asta stiam cum sa fac, dar tot era infractiune. Stiu! Ma dau la sofer! Hmm cum se face asa ceva...?
-Pai stii... tocmai am descoperit ca mi-am uitat portmoneul acasa. N-am putea sa ne intelegem cumva. Sa-mi dati adresa si eu sa va trimit banii...
Se uita stramb la mine.
-Cucoana, ati innebunit! Cum sa va dau adresa mea? De unde stiu ca nu esti o nebuna care cine stie ce vrea...?
Cucoana?!?!? POFTIM?! Am nevoie de o schimbare de look! Cum isi perminte? Macar sa-mi fi spus doamna si nu ma suparam! Da??? Stai ca-ti arat eu tie.
Scot bagheta... Hmmm oare eu ce vraji stiu?
Ma dau jos din masina si deschid portbagajul.
-Daca iti arat un truc reusit ma lasi sa plec?
Nu mai astept un raspuns si zic:
,,Wingardium Laviousa !’’ cufarul se ridica greoi in aer si aterizeaza pe podea. Soferul isi scutura capul si isi duce mainile la gura. Incepe sa urle ca descreieratul.
-Nu poate fi adevarat! Imposibil!
-Cum sa fie imposibil, mai draguta? Ii zic, cat de amabil pot, apoi sficuiesc bagheta si ii fac sapca sa zboare la cativa metri in sus.
Tipu isi pune mainile in cap si cand confirma ca ramansese fara sapca se arunca la volan urland de mama focului si demareaza in tomba, praful urcandu-se in urma lui, facandu-ma sa tusesc.
-Ha! I-am aratat eu cucoana! Cin` se crede?!
Imi revin din trimuf si ma uit zapacita la ceasul de pe mana dreapta. Fir`ar sa fie! N-o sa ma obisnuiesc niciodata sa-l tin pe stanga, unde trebuie. Mai aveam cateva minute si pleca trenul.
O iau la goana pe peroane si ma opresc intre peronul 9 si 10. Aici tre` sa fie, altundeva nu are cum. Haide ca pot! Tre sa fie o bariera. Ma uit dupa tot felul de linii si trec de ele plina de speranta. Nici vorba sa se intample ceva! Strabat peronul de doua ori si tot nimic. Sunt franta! Si cred ca mai am un minut pana la fix.
Ma asez pe jos si ma sprijin de un perete. Nu imi dau seama ce se intampla, cert e ca in urmatorul moment ma trezesc ca alunec pe spate, cu cufarul peste mine si cand reusesc sa ma redresez de pe podea, ma uit in jurul meu si vad o groaza de copii imbracati in robe negre... de vrajitori! Arh sa fiu a naibii ce avocat bun sunt! Am gasit peronul 9 si ¾.
Si mai ce trebuia sa gasesc?
A... Patricia!
Hmm... si ma rog, de unde sa incep?

***

Am ajuns acasa si m-am dus deodata la bucatarie. Eram prea obosita si imi era foame. Mintea mea era plina de ganduri incurcate si cand imi mai aduceam aminte ca de maine voi intra iar in dermă unei pustoaice de 17 ani, imi venea sa refuz tot. Pe de o parte era foarte intriganta propunerea. Va trebui sa spionez la Hogwarts, in compania unei pustoaice, care va arata mai batrana ca mine. Si daca totul va iesi asa cum doreste Robert, atunci sigur voi avea un post stralucit la serviciu. Oare nu la asta visam mai mereu? Nu ma plang de postul pe care il am acum, dar atunci voi avea mai multe posibilitati. Deci totul e hotarat.

Beau potiunea ... desigur dupa ce mananc ceva. Simt ca mor de foame. Cand sunt ingrijorata mereu mananc cat o vaca si ma mir ca inca nu sunt eu o vaca. Am deschis frigiderul. Nu era mare lucru acolo, dar ca sa imi potolesc foamea de lup, sorry, de vaca, imi ajungea. Mi-am luat 3 oua si le-am prajit. Daca nu puteam sa fac altceva? In timp ce mancam cu pofta, ma gandeam ca bucataria in casa mea este fara folos. Doar daca voi avea un sot care gateste bine ... umff ... ar fi perfect! Dupa masa, m-am dus in camera mea. Am scos din poseta sticluta cu potiune.

Potiunea era de culoare verde. Adoram verdele ... la vedere, dar chiar sa beau ceva verde, imi era sila. Totusi am inchis ochii, si gandindu-ma la viitorul meu post, am dat-o toata pe gat. M-am mirat sa vad ca e fara gust. Era ca apa. Oare si colegei mele i-a mers asa, sau potiunea de imbatranit era mai ,,delicioasa”? Mi-am alungat acest gand sarcastic din cap. Ar trebui sa ma impac bine cu ea, chiar daca e mai mica ca mine. Nu am avut niciodata prieteni prea apropiati, dar cu lumea ma inteleg fără cusur ... cand vreau, desigur. Si cu aceasta Madleine as vrea sa ma inteleg bine. Pare draguta si daca tot a zis Robert ca e un avocat bun ... cine stie. M-am uitat in oglinda si ce-am vazut. Eram tot eu. Am stat o clipa, privindu-ma incurcata, dar apoi mi-am adus aminte ca potiunea de intinerit isi arata efectul mai tarziu. Cred ca dimineata voi fi ca noua. Oare voi fi frumoasa? Daca voi fi urata il omor pe Robert. Sau il trimit pe el la Hogwarts. Voi mai vedea.

Am luat o carte din mica mea biblioteca si am inceput sa o citesc. Citeam cu mare atentie, dar intelegeam foarte putin. Va intrebati de ce? Deoarece mintea mea era in alta parte. Daca vom avea probleme la Hogwarts? Daca nu va iesi totul cum ne-am planuit? De fapt, despre care planuri vorbesc!? Ne ducem acolo asa de foaie verde. Cred ca totusi il omor pe Robert, dupa misiune. Ii dau si eu o potiune de imbatranit si, la cat e de batran, moare pe loc.

Dupa ce am citit, am facut o baie. Am uitat sa precizez ca sunt obsedata de curatenie si nu suport nici un pic de praf pe jos. Mi-am angajat o femeie, care vine si imi face mereu curat, desigur cu ajutorul baghetei. Nu ca eu nu as putea sa fac asta, dar ma plictisesc asa chestii. Ma plictisesc ENORM. Urasc sa gatesc, urasc sa fac curatenie si deja incep sa imi urasc serviciul. A batut cineva in usa. Am tresarit si mi-am dat seama ca stateam in mijlocul camerei si ma gandeam la ceea ce urasc si la ceea ce nu. Am suras si m-am dus sa deschid. Era Otilia, servitoarea.

- Buna Patricia. Ai un look nou!? Iti sta perfect! Nu m-am gandit ca te-as vedea bruneta vreodata in viata mea! exclama femeea, privindu-ma cu entuziasm.
- Ce? Bruneta ... aaa ... da, m-am hotarat sa fac ceva schimbari la infatisarea mea, am mintit-o eu, fara nici macar sa rosesc.
Otilia zambi larg si dori sa se duca la bucatarie, dar eu am oprit-o:
- Otilia, vreau sa te anunt ca voi lipsi pentru mult timp. Ma voi intoarce doar la Craciun. Cred ca pot avea incredere in tine? Ramai acasa?
- Da, desigur, dar unde plecati pentru asa mult timp?
- Plec in Irlanda. Am o misiune foarte importanta si nu pot sa iti spun nimic mai mult. Plec maine. Cand vei veni nu voi fi acasa. Am blocat apartamentul, dar tu poti intra si iesi oricand. Sa ai grija de tine, i-am zis eu si m-am dus repede in dormitor.
Otilia dori sa mai zica ceva, dar i-am dat de inteles ca intrebarile sunt in plus. M-am apropiat de oglinda mare si rotunda si am ramas masca. Aveam parul negru ca pana corbului. Doamne! Nu m-am gandit ca asa rapid ma voi transforma! Si nu m-am gandit ca imi sta asa bine bruneta! Observasem ca buzele mele pareau mai pline. Pana nu m-a intrebat Otilia daca nu mi-am facut vreo operatie estetica, am fugit si i-am spus ca oricine nu ar veni, nu sunt acasa. Femeia nu prea intelegea ce se intampla cu mine, dar nu aveam timp de explicatii. M-am inchis in camera mea si nici nu m-am mai privit in oglinda pana dimineata. Pur si necomplicat am adormit si am dormit foarte mult.

M-am trezit căci era o lumina orbitoare in camera. Iar am uitat sa trag draperiile!!! Ce proasta sunt! Soarele asta ma streseaza enorm! Dorind sa ma scol din pat, mi-am adus aminte ca sunt cu totul alta persoana. Mi-am privit mainile si picioarele. Parca eram tot aceiasi, doar ca aveam unghiile roase! Cosmar! Mai observasem ca am sanii micuti! Merlin! Oricum nu ma duc la Hogwarts sa arat moda, asa ca merge. Important sa nu fiu o sperietoare! Daca am un chip urat ma duc sa il omor pe Robert, cum am mai zis. M-am apropiat de oglinda. Eram foarte emotionata. Iar am ramas masca! Nu imi venea sa cred ca aceea sunt eu! Eram bruneta, aveam buzele mai umplute ca de obicei, ochii caprui si eram mult mai tanara! Paream o dulcica, dar oricum il omor pe Robert! Merlin! Nu pot sa ma calmez! E asa ciudat sa fiu pustoaica asta! Macar sa fi fost cum eram eu in adolescenta, dar nu eram! Eram cine stie cine!

Totusi m-am calmat si m-am uitat la ceasul magic de pe perete. Era ora 05:00!
I-am multumit lu’ Merlin ca am o figura apropiata de a mea reala si mi-am insfacat niste haine la nimereala. Am umplut 3 genti mari cu haine si maruntisuri si apoi m-am dus repede si am facut un dus caldut. Nu mai aveam timp sa mananc, asa ca m-am dus iar in dormitor, sa ma imbrac. Nu credeam ca ma voi decide asa greu! Totusi pana la urma am imbracat o rochita neagra. Mi-am lasat parul liber pe spate. Era întunecat si lung. M-am mai codit vreo 10 minute in fata oglinzii si eram gata de plecare. Mi-am luat gentile in mana si am disparut, aparand indata pe peronul cu pricina. Nimeni nu m-a observat. Nici nu era mare nevoie. Cu cat era sa fiu mai in umbra, cu atat era sa imi fie mai linistit pe suflet. Dar n-a fost sa fie:
- Domnisoara, sa va ajut? se auzi o voce de baiat. M-am intors si am vazut un baiat, care zambea cu un zambet pana la urechi. “Merlin! Se incepe!” am gandit eu si am zis, pe un ton retinut:
- Multumesc, cred ca ma descurc si singura ...
Dar pustanul nu mai astepta sa zic eu ceva. Imi zmulse 2 genti din mana si le puse pe umar, apoi se prezenta:
- Eu sunt Cormac McLaggen. Sunt cercetas. Dar tu? Nu te-am mai vazut prin scoala si acum imi bat capul. Cum te numesti?
- aaa ... sunt Sofia Santana. Sunt noua in Hogwarts ...
- Nu stiam ca in Hogwarts se accepta elevi mari. Cati ani ai?
- Am 17 ani ...
- Deci vei fi in anul 7, ca si mine. Si oare te vor sorta? Oare vei fi la cercetasi?
Deja simteam ca ma enervez. Oare eram rosie de furie? Tipul asta frumusel ma irita la culme! Oare nu si-a dat inca seama ca ma streseaza!
- Nu conteaza. Nu te-ai plictisit sa imi dai atatea intrebari?! Povesteste tu ceva despre Hogwarts, elevi, profesori.
- Sigur, daca vrei ...

***

In sfarsit in drum spre Hogwarts... Nu stiu unde umbla restul profesorilor si nici nu ma prea intereseaza. Ma asez in compartimentul cu placuta ,,exclusiv profesori’’ si incep sa rad pe sub mustata. Nu m-am gandit vreodata ca voi ajunge intr-un compartiment exclusiv, intr-o misiune super-periculoasa si ca o sa fiu complet pierduta-n spatiu. Eu intru in panica in momentul in care sunt pierduta in spatiu! Zau! Dar acum ma simt mai relaxata. Compartimentul e foarte incapator. Arata mai degraba ca o sala de conferinte cu fotolii asezate pe langa pereti si cu masute de cafea langa. Asta numesc eu sa fi privilegiat. Mai fusesem inainte, de multe ori, cu trenurile incuiatilor dar nu erau nici pe departe atat de spatioase si comode.
Se aude un fluier strident si apoi, dupa o smucitura brusca, trenul porneste. Imi strang pumnii si imi zic in gand: ,,Succes! O sa ai nevoie!’’
Stau cu privirea pierduta pe geam cateva minute extrem de lungi. Asteptarea ma omora. Pana cand, intr-un final, in compartiment pasira trei vrajitoare de varste mai inaintate ca si a mea. Una dintre ele avea o privire severa, purta o palarie tuguiata si ochelari patratosi. Celelalte erau mici de statura: in timp ce una dintre ele era extrem de slaba, cu un corp atletic, cealalta era întocmai opusul.
-Buna ziua, ma salutara toate trei, intr-un mod distat.
Le-am raspuns politicos. Oh oh! N-am inceput cu dreptul. Era ceva in neregula la fata mea??
Femeile s-au asezat in celalat capat al comparimentului, si-au scos penele si ceva carti si pergamente. Insa nu am inteles deloc despre ce era vorba asa ca am continuat sa privesc pe geam.
La un moment dat, s-a auzit galagie de pe coridor si una dintre profesoarele din compartiment a soptit cu dezgust : ,,Fratii Carrow’’ !
Aaaa cand am auzit asta mi-a venit chef sa ma arunc pe geam! Sa-mi iau zborul cu ceva matura (nu ca as fi pus vreodata mana pe o matura de Vajtaht, dar ideea suna tentant). Ei erau cei pe care trebuia sa-i impresionez garantat ca sa fiu sigura ca voi ramane la Hogwarts. Nici nu mi-au dat timp sa ma gandesc la posibile variante de escapada ca au si navalit precum furtuna in compartiment.
Hai ca deja ma enervam! Exista macar un profesor inalt in tot Hogwartsul asta? Tipa abia imi ajungea la umeri, in timp ce fratele sau era cu doar cativa centimetri mai inalt decat ea. Culmea! Ma ridic automat in picioare si le intind mana serioasa, afisand cel mai rece si crud zambet de care sunt in stare. Si imi iese! Yupeee!
-Buna ziua! Sunt Madleine Waldorf, noua profesoara de Studii despre Incuiati.
Cei doi se uita la mine de sus pana jos (de foarte jos vreau sa spun...) si dau mana cu mine.
Ea ma priveste suspicios, cu ochii intredeschisi si ma intreaba:
-Ruda cu avocata Waldorf?
Ha! Sansa mea! Exact ce asteptam ca sa le dovedesc ca merit postul.
-Verisoara, zic printre dinti, frustrata. Spre rusinea mea... as aprecia mai multa discretie. Nu vreau sa se spuna pe coridoare ca sunt cumva inrudita cu o astfel de persoana: o vrajitoare care practic traieste ca un Incuiat. Mizerabil... comportamentul ei e aboslut condamabil. Imi provoaca o repulsie groaznica.
Barbatul ma cerceteaza neimpresionat si apoi isi baga si el coada:
-Si totusi, vii la Hogwarts sa predai Studii despre Incuiati.
Fufnesc ironic si apoi ranjesc malitios, aratandu-mi dintii. Fata mea nu exrima nicio urma de bucuruie. Placere cruda...
-Exact! Au stiut idilic de ce m-au recomandat. Nu cred ca doriti sa va tin acum discurs despre teoria care sta la baza materiei mele. E o teorie pe care deja o cunoasteti foarte bine. Si e timpul ca si elevii s-o cunoasca. Ei au mintile fragede, maleabile si trebuie sa-i educam din timp cu privire la aspectele nesanatoase, abolut ridicole si grozav de inutile ale vietii de Incuiat.
Ultimul cuvant l-am zis cu atat de mult dispret incat as fi putut jura ca una din profesoarele din compartiment cauta o punga in care sa vomite. In schimb, fratii Carrow se uitau triumfatori unul la celalalt de parca tocmai dadusera spargere la Gringotts. Haha! Ce ma mai distram eu...
Nimeni nu m-a mai intrebat nimic tot drumul. Cand Expresul de Hogwarts ajunse la destinatie, in mintea mea nu mai exista nicio speranta cu privire la faptul ca as fi avut vreo sansa sa ma imprietenesc cu oricare dintre colegii mei. Toti stiau ca sunt de partea fratilor Carrow asa ca niciunul dintre ei nu se gandea sa comunice cu mine mai mult decat trebuia. Dar n-am venit aici sa-mi fac prieteni! Defapt, nici nu as putea sa-i numesc asa din moment ce i-as fi mintit pe fata. Nu eram deloc cine pretindeam.
Profesorul de Farmece, un pitic defapt (nu mai puteam rezista!ma simteam ca si Gulliver in varianta feminina), fusese singurul care ma sfatuise sa nu urmez elevii ci sa urmez profesorii fiindcă ei foloseau o alta intrare spre Hogwarts. Si apoi imi facu cu ochiul. Hm... mi-am adus aminte de figurna aia de pe mess  (MDAAA am intrat si eu pe mess!! Ce are?! N-am voie?)
Am pornit cu totii de-a lungul peronului si, cand acesta s-a terminat, am luat-o pe o carare slab-luminata. Habar n-aveam unde ne ducea. Nici macar nu stiam cum arata Hogwartsul. De unde era sa stiu? De parca ma puteam duce sa caut imagini pe google...
Intr-un final ne-am oprit in fata unei stanci imense. Am vazut-o pe profesoara cu ochelarii patrati, careia cu totii ii spuneau Minerva (McGonagall parca), apropiindu-se de roca imensa, cu torta intr-o mana si bagheta in cealalta. Desena un cerc albastrui si lumnios, apoi aseza torta in mijloc. Incepura sa iasa scantei si din interiorul stancii se auzira hurducaieli. Primul meu impuls a fost sa-mi duc mana speriata la gura, de parca as fi fost cine stie ce Incuiat, insa mi-am revenit imediat.
Si dintr-o data, stanca se deschide. Pur si simplu se deschide! Si inauntru ce vad? O incapere cu pereti de catifea rosie, scaune frumos ornamentate cu fier ruginiu si, ca sa completeze peisajul, un barbat chircit, imbracat intr-un frac ridicol si cu o matza buhaita in brate. Nu stiam daca sa rad sau sa fug manacand pamantul.
-`na seara! Zise el, ragusit, hasaind printre putinii dinti pe care ii mai avea.
Restul profesorilor ii raspunsera indiferent si apoi pasira cu totii in camera respectiva. Pe cand sa ma intreb ce-o mai fi si dracia asta, ma trezesc ca se urneste din loc. Stomacul imi urca in gat si simt cum intru in panica. Mai sa fie! UN LIFT... un lift care urca prin piatra spre un castel de vrajitori... minunat! Ma ia cu ameteli... Vreau in tribunale!!!
Din fericire, n-a durat prea mult calatoria prin stanca si cand s-au deschis usile am putut respira aerul curat... ia stai un pic! Nu prea era aer curat!
-Am ajuns in subsolurile castelului, zise vocea ragusita.
-Multumim, domnule Filch, zise Minerva pe sub ochelari.
Acesta ii privi pe toti profesorii ranjind incantat. Si atunci m-am gandit ca m-ar putea ajuta.
-Ma scuzati, eu sunt noua profesoara de Studii despre Incuiati, as dori sa vorbesc cu domnul director Snape daca se poate. Unde il gasesc?
Ingusteaza ochii si isi mangaie pisica.
-Aveti noroc, domnul director nu participa la ceremonie. Se afla in cabinetul sau de Potiuni.
Inghit in sec, gandidnu-ma ca daca trec si de asta, ne-am scos. Ii spun hotarata:
-Duceti-ma la el!

_________________
Harry Potter will always rule! :X
! suna periculos ! ! suna periculos !

New fan-fiction !!!

Olimp_Tenshi · Trimis: 02/02/2009 14:41 Titlul subiectului:

Interesant... imi plac ficurile in care se povesteste din 2 puncte de vedere. Imi place ideea, deocamdata... sa vedem cu avanseaza lucrurile

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

yupee! primu nostru comment :bounce:

multumim ca ne citesti ficu!
ramai cu noi p mai departe :love:

speram sa-ti placa
_________________
Harry Potter will always rule! :X
! suna periculos ! ! suna periculos !

New fan-fiction !!!

Slytherin Princess · Trimis: 02/02/2009 16:48 Titlul subiectului:

Deja ma mir ca e un comm si nu e dat de Candy sau Simona. :lol:

Thanks Hebe.
_________________
carpediem379.blogspot.com/

Candy · Trimis: 05/02/2009 17:46 Titlul subiectului:

vai voi

imi spusese Despina mai demult k pregatiti un fic... ma asteptam la cv aventura pe masura - la ceva serios @@

si hop... knd incep a citi deja sunt pe sub birou!!!!

vai voi!!! extra tare ficu si ideea...

mi'am dat seama iute care si unde scrie... Stilul Despinei e unul asa mai matur cred k... ei bine, ea e si personajul mai matur din ele 2, dar am in vedere k e mai serios... nici nush cum sa explic...

si stilul Linei *pot sa'ti zic asa, nu? imi plc mai tare :X * e asa de funny si o caracterizeaza dupa parerea mea... asa mai impiedicata, dar perseverenta... :X:X muream de ras la comentariile ei! :lol:

super tare...

acu... ideea e bestialaaa! nici nush cum v'a dat in cap asa cv...vai tuh simo, tre sa scriem noi ficul ala k nu ma las pana nu'l punem :lol:

poate reusim :lol:

.... in vara :lol:

acu, sa arat cateva faze care mi'a placut... dar inainte de asta... sa zic kte cv ce m'a impresionat la pers ...

cum am mai zis, Patricia e mai serios si stie ce vrea de la viata, in timp ce Madleine e a dracului de funny...! si totusi vicleana, pentru ca a intrat imediat in voia buna a fratilor Carrow!

si Patricia adolescenta :lol:

sigur k deja ii pica cineva in plasa :lol:

poze nu puneti? ;;) asa, intrb si eu :lol:

Slytherin Princess · Trimis: 05/02/2009 18:00 Titlul subiectului:

Ms mult de tot pentru comm Candy. :kiss:

_________________
carpediem379.blogspot.com/

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

multumim Candy :kiss:

speram sa fie p placul tau! cred k o sa fie si funny in mare parte...

deci Despi, se pare ca doua persoane citesc ficu doar... desi sunt 50 vizualizari :unsure:

credeam k s-au plictisit de ficurile vechi dah se pare k nici astea noi nu le mai plac :'-(

_________________
Harry Potter will always rule! :X
! suna periculos ! ! suna periculos !

New fan-fiction !!!

Slytherin Princess · Trimis: 12/02/2009 23:44 Titlul subiectului:

Ehh Maddie, cu astia care zici tu ca s-au plictisit, ei de fapt s-au plictisit sa lase commuri. Nu e mai bine sa citeasca, fara sa mai scrie cateva randuri?
Si ce tine de Candy, sincer, nu cred ca toate ficurile sunt pe placul ei, dar ea le citeste, caci suntem prietene. Ce tine de cealalta cititoare, nush, probabil ii place. Imi place cum critica. :innocent:

_________________
carpediem379.blogspot.com/

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

serios ca as vrea mai bine sa ne scrie ca avem greseli si ca au fost faze najpa decat sa nu spuna nimic :lol:

ma innebuneste tacerea asta!!!!!
_________________
Harry Potter will always rule! :X
! suna periculos ! ! suna periculos !

New fan-fiction !!!

Dobby's girlfriend · Trimis: 21/03/2009 21:45 Titlul subiectului:

Mna ca m-am apucat, in sfarsit, pe citit ^_^ si mi-a placut foarte mult! Ma gandeam sa incep cu ficul vostru, ca nah, am citit si de-ale Despinei, si de-ale tale, Mada.
Nu ma asteptam la asa ceva, sincer, insa e foarte interesanta ideea ficului. Sunt curioasa ce se va intampla la Hogwarts, care dintre ele [ Patricia si Madleine ] se va indragosti de Snape ;)) sau amandoua ? Abia astept sa vad!
Si felul in care scrieti .. povestit de amandoua, pe rand, si apoi la persoana a III-a!N-am mai citit nimic de genul, insa si asta-mi place. Am recunoscut felul Despinei ;)) si cel al Madalinei. Ati avut ceva greseli, pe ici pe colo, insa e evident, la atata text.

Patricia pare o iubită cu capul pe umeri ... insa ma astept sa fie ea cea nebunatica in fic, avand in vedere ca va fi o fata de 17 ani. Presimt - nu stiu de ce - ca se va indragosti de Snape, insa ca va fi o diferenta cam mare intre ei :-?? Mnu stiu. Madleine e cea haioasa, incepand cu aparitia ei. Mi-a placut cum se prefacea a fi malefica. Cred ca domnul acela cu care s-a intalnit pe hol va avea ceva importanta in fic ..

Nu am sa dau comenturi lungi, prefer ceva necomplicat :-?? Sper ca e ok.

EDIT: ah, am uitat. Poze, cum a intrebat Candy, nu puneti ? :D Parca e altfel cand sti cum arata, mai ales ca acum chiar nu-mi pot imagina O.o decat felul in care arata acum Patricia [ sau, ma rog, Sofia ]
_________________
! suna periculos ! ! suna periculos !

Slytherin Princess · Trimis: 28/03/2009 17:34 Titlul subiectului:

Ms pentru comm Maddie. Sincer, am ramas in soc cand am vazut ca s-a mai postat pe forumul asta si mai ales la ficuri. Eu mai intru uneori din obisnuinta. Smile

Ma bucur ca iti place si cred ca si Mada sebucura. De cont si poze, mai vedem. Trebuie sa vb cu Mada.
_________________
carpediem379.blogspot.com/

Candy · Trimis: 29/03/2009 10:54 Titlul subiectului:

hai bagati cont... aveti deja 3 commuri :P:P

si poate ma fac si eo buna si continui ficu meu :P