El, ea si ploaia

Candy · Trimis: 31/08/2009 19:52 Titlul subiectului: El, ea si ploaia

So, here I go again. Nu m`am putut abtine sa nu pun un nou fic, la care lucrez de ceva timp. Mai întocmai - de 2 luni. Sper sa va placa. Atentiune - nu e cu HP. E ceva mai trist, dar totusi romantic. Primul episod nu e redactat, din moment ce beta mea (Lina) a disparut nush pe unde. Deci, cand apare, mi-l corecteaza si editez.

Titlu: El, ea si ploaia.
Soundtrack: Miley Cyrus ft Jonas Brothers - Before the storm

http://www.youtube.com/watch?v=Yo827OwZInU

Capitolul 1
« Urasc ploaia »

"Urasc ploaia"

Unicul gand care il mai avea in mintea sa. De fapt era unicul gand care o mai tinea calma, pentru ca o mie de intrebari doreau sa iasa la suprafata. Ii invadau mintea si asa tulburata de atatea schimbari in viata ei. Era o straina printre straini si nu se simtea deloc bine. Cu siguranta insa nu era timpul potrivit pentru astfel de ganduri – era prea tarziu. Acceptase, luase decizia. Acum intelegea ca era pripita, negandita. Era din diperare.

Fata se ridica atent, lasand pustiu pervazul si fereastra. Din bucată cealalalta a geamului, ploaia isi instala dominatia asupra orasului, trimitand picaturi mici, insa dese, care bateau in sticla, facand un zgomot abia auzit. In rest, in toata camera nu se mai auzea absolut nimic. Stapana, care dupa anturajul camerei devenise de curand proprietara, tacea, privind ingandurata in fiecare colt al camerei, de parca dorea sa gaseasca ceva anume, care sa o faca sa sara de pe loc sau cel putin sa ii provoace o reactie. Nimic. Gol.

Statu cateva minute in picioare, apoi se porni cu pasi mici spre o usa din fundul camerei, care ducea spre baie. Intra prudent acolo, de parca tot ce o incojura era de sticla si la cea mai mica miscare s-ar putea strica totul.

Se opri in fata oglinzii, privind si analizand indelung indiferent ce trasatura a fetei si a corpului. Ochii de o culoare maro inchisa ii fugeau dintr-o parte in alta, de parca incercau sa se ascunda de persoana nou ivita in oglinda. Avea parul lung pana la jumatatea spatelui, care se ondula la varfuri, facandu-l si mai rebel decat parea la întâia vedere – din cauza culorilor persistente: la radacini era de un saten inchis, dupa care trecea brusc in rosu aprins si apoi intr-un roz strigator. O urma de breton ii cadea peste fruntea putin lata, insa neteda si putin lucioasa. Ochii mici, si putin mai aproape unul de altul decat ar fi trebuit aduceau acum a absenta totala, cand, de fapt, se stia altfel. Acei ochi de o culoare atat de obisnuita vorbeau mai mult decat buzele mari si carnoase pe care le avea fata. Nasul un pic mai mare, insa magistral armonios cu buzele si trasaturile drepte ale barbiei care dadeau o forma putin patrata fetei.

O silueta nu prea inalta si putin neproportionala – bluza albastra ii ascundea mijlocul care cu siguranta nu putea fu etichetat ca fiind "de viespe", insa blugii negri, clasici, ii puneau in evidenta picioarele si posteriorul pentru care multe fete ar plati averi. Oricum, nici macar pe aceste plusuri ale ei fata nu dadea doi bani in momentul de fata.

- Cum de nu mi-am dat seama ca nu ma aseaman cu nici unul...

Buzele fetei se miscase abia-abia, rostind aceste cuvinte, iar mana ei trecuse, parca sfiindu-se, de la gat in jos, pana la coapsa, sifonand putin bluza.

Dintr-o data linistea mortala care se instalase in tot apartamentul fusese sparta de sunetul telefonului mobil.

"I`m still longin` for the life...
I hope there will be
A guardian angel by my side... "

Ecranul se transforma in culori, iar fata citi: Natasha. Ofta lung, apoi apasa pe butonul verde:

- Buna matusa, spuse ea cu un glas bine-voitor. Spera ca la telefon sa nu se simta cat de trista era.
- Ce faci fetito? se auzi glasul matusei ei, atat de familiar, putin obosit, cu note tremurande in glas.
- Nu-mi mai zi fetita, Naty, am vorbit despre asta! exclama fata, imitand un glas iritat, cum facea de obicei in asa cazuri.
- Mereu vei fi fetita, Vlada, rosti ea ei in telefon. Oricum, continua ea rapid, oprind din radacini protestele ce ar putea veni din partea fetei: Cum esti tu acolo? intreba ea si isi retinu rasuflarea.

Vlada stia asta sigur, desi nu era langa ea. O stia atat de bine, incat putea prezice orice cuvant si absolut orice gest, fie el si minuscul.

- Sunt bine, raspunse fata. Am luat apartamentul in primire, si e exact asa cum l-ai descris – 2 camere, baia, bucataria, holul. E putina mobila aici, dar sper cu timpul sa fac rost de ceva bani si il amenajez dupa gustul meu.
- Ce rau imi pare ca a trebuit sa pleci, rosti Natasha. Puteai invata extraordinar de bine si aici in Chisinau, fara sa pleci tocmai la Londra! Cine stie cum o sa te descurci acolo.
- Stii ca o sa fiu bine. Engleza o stiu bine, iar bursa asta la University College London ma vor ajuta sa-mi fac cariera care vreau si sa nu depind de parinti, termina fata si isi ciufuli parul din obisnuinta.

Se tranti cu toata tăria pe patul care era in camera, fara sa atraga macar o mica atentie geamantanelor de jos, hainelor imprastiate pe niste scaune si pernelor minuscule.

Natasha tacu. Isi intelegea perfect nepoata, care pur si necomplicat fugi de parintii pe care ii avea. Mereu era o rebela – iar acum ca aflase...

- Bine roscatico, zise Natasha, schimband tema. Cum ai trebuință de ceva, cum ma suni. Bine ca ti-ai cumparat repede numar, suspina matusa ei in telefon si apoi salutandu-se cu ea, inchise.

"Urasc ploaia..." gandi iarasi fata, intorcand capul spre fereastra, care era incarcata de picaturi, de dupa care se vedea totul in ceata. Doar umbre nedeslusite.

Fugise. Pur si modest fugise ca o ultima lasa, refuzand sa infrunte problemele de acasa. Adoptata sau nu, tot parinti ii erau, iar acum ii parea rau ca nu a ramas sa le spuna cat de recunascatoare le era pentru ceea ce au putut sa-i ofere. Era prea tarziu... Si inca ii era frica.

Se mintise ca va termina un an la universitatea din Londra cu note excelente, va veni acasa si va reusi sa-si ceara scuze. Avea un an sa le inventeze...

Vlada inchise ochii incet, gandindu-se la Natasha. Era sora mamei ei... Sau cel putin asa credea ea ca ii era mama. Insa niciodata nu o considerase un adult – era mereu cea mai buna prietena pentru ea si ii placea acest lucru. De ce putea sa vorbeasca cu ea dupa cele intamplate si nu putea sa lege 2 cuvinte fata de cei ce au crescut-o?

In asa momente, cand ceva o macina, fata se simtea pur si simplu distrusa – nimic nu era asa cum dorea.
"Trebuie sa dorm si totul va reveni la normal..." gandi ea, sperand sa fie asa cum vrea.

Andrutzaa. · Trimis: 31/08/2009 20:25 Titlul subiectului:

Vai,fata,deci chiar e mega tare :w00t:

I'm fall in love cu toate ficurile tale :lol:

Titlul...Hmmm...E tareeee! :-D

Poza cu tine + descrierea e super,de asemenea :-)

Candy · Trimis: 31/08/2009 20:27 Titlul subiectului:

tnx de comm. stiam eu k nu scap fara greseli. acuma editez. :D

madalina · Trimis: 31/08/2009 23:00 Titlul subiectului:

imi plac ficurile tale :w00t:

s-a mutat in Londra....vreau ji io....

e trist inceputul, nu vad romantismul, dar presupun k trebuie sa apara pe parcurs...

pune nextt

cucu_bau · Trimis: 31/08/2009 23:13 Titlul subiectului:

moama ce-mi place 8->

Be.Your.Self. · Trimis: 02/09/2009 21:51 Titlul subiectului:

imi place inceputul. e bine structurat. am promis de cand l-am vazut ca il citesc si iti las comm.

Londra= a doua mea mare iubire numai din cauza ploii, e senzatia aia de melancolie pe care mie personal ploaia mi-o da, New York-ul e prima.
imi place cum ai descris debutantul capitol.

Candy · Trimis: 02/09/2009 22:10 Titlul subiectului:

ms de comm :*

Candy · Trimis: 06/09/2009 13:35 Titlul subiectului:

am 3 comm`uri, si cred k pot pune continuarea :-?

Capitolul 2
« Un suflet apropiat »

Aceleasi siluete zgribulite fugeau speriate de ploaia ce incepuse. Vlada surase ca pentru ea. De ce fugi speriat de ploaie daca stii ca e mereu asa? Cu fiecare pas pe strazile Londrei incepea sa-i placa acest oras. Mai putin ploile. Dar se putea obisnui cu asta. Probabil.
Intinse mana intr-o parte, pentru a simti picaturile reci pe pielea-i uscata. Apoi stranse incet degetele, incat unghiile lungi i se infipsera in palma si iarasi desfacu. Senzatia de libertate. Adora aceasta senzatie. Ridicase fata spre cerul innorat, inchizand ochii si se opri in mijlocul strazii, ignorand trecatorii grabiti si replicile acestora acide. Vroia sa-si revina din starea in care se afla.

Si ploaia o ajuta sa face acest lucru. Aducea claritate.

Tocmai fusese in biroul administrativ al universitatii, unde aflase toate detaliile bursei. Isi alese orele pe care dorea sa le frecventeze si facuse cunostinta cu profesorul de biologie. Prinse drag imediat de el. Era un batranel de cam 50 de ani, cu parul sur si ochelari enormi pe nas. Avea un glas atat de bland, incat Vlada se intreba daca il asculta cineva la lectiile acestuia.

"Ei bine, acum nu mai poti da inapoi. Ai intrat, de saptamana viitoare incepi cursurile, draga mea" isi zise ea in sine.

Nu mai stia ce sa faca sa-si revina. Nu putea fi mereu atat de depresiva. Vlada pe care o stia ea nu era astfel. Aceasta ridica capul sus si incerca sa infrunte indiferent ce problema, oricat de dureros ii era, oricat de frustrata se simtea. Acum fata risca sa intre intr-o monotonie care va dura mult timp. Ceea ce era categoric interzis pentru ea.

"Nu" isi zise ea hotarata si se urni din locul in care statea.

Pasea larg si hotarat, iar in sinea ei se formau planuri si idei, care si mai care, legate despre urmatoarele ei luni in Londra. Vroia sa-si revina, insa stia ca daca nu incearca ea singura, nu-i va cadea nimic in cap.

- Nimic nu se va transforma pana nu ma schimb eu insumi, rosti ea.
- Nu mai spune... se auzi un glas ironic, si totusi... atat de cunoscut.

Vlada se intoarse brusc, trecand cu dosul palmei pe langa ochi, si sterse picaturile de ploaie, care o impiedicau sa vada clar. Cand isi dadu seama cine e in fata ei, crezu ca omenirea se prabuseste. Deschise larg gura, nefiind in stare sa spuna ceva. Ochii ii sclipeau nebunatic.

- Stiam ca esti mai ciudata de felul tau, dar nu stiam ca vorbesti singura in mijlocul strazii, uda pana la piele, surase Alina, prietena ei cea mai buna.
- Ce cauti aici ??? exclama Vlada dupa cateva momente de stupoare. Fara sa astepte raspunsul partenerei sale, ii sari in intampinare, imbratisand-o cu toata forta.
- Vai, nu ma strivi ! rase prietena ei, apoi se dezlipi de ea si o privi pe Vlada lung.
- Sunt bine, daca asta ai de gand sa intrebi, surase ea, si apucand-o de brat, o trase spre locuinta sa.

~*~*~*~

- Si totusi, nu mi-ai spus ce faci aici... afirma Vlada, intinzandu-i Alinei o cana de ceai fierbinte.

Alina apucase cana cu cele două maini, incercand sa se incalzeasca. Incepuse sa deseneze cercuri imaginare pe cana cu degetele. Un zambet gales ii juca pe buze, si evita sa o priveasca in ochi pe Vlada.

Toate aceste semne ii erau atat de cunoscute fetei. Vlada stia foarte bine aceasta stare a prietenei sale. Nu degeaba prieteneau de la 4 ani ! Alina avea ceva de spus... Ceva extrem important, de aceea incerca sa intarzie timpul adevarului.

Vlada astepta cuminte. Prietena ei astepta ca fata sa sara cu intrebari asupra ei, insa Vlada nu vroia sa-i faca pe plac. Stia destul de bine acest joc, de aceea sorbi din ceai ascultatoare si se aseza in dreptul prietenei sale, aruncandu-i priviri cercetatoare.

Era ca si cum o privea pentru întâia data, vazand-o din alt punct de vedere. Probabil ca asa era. Din momentul in care aflase ca era adoptata, privea pe toti cu neincredere, incercand sa le gaseasca ceva ascuns... Ceea ce era imposibil la Alina in acel moment... Parul ei saten inchis ii cadea peste ochi in suvite ude, lasand sa cada picaturi mici de apa peste obraji. Ochii ei caprui cercetau bucataria in care se aflau. Nu incerca sa o priveasca pe Vlada, caci stia ce aceasta o urmareste. Avea buzele plinute, formele fiind in armonie cu restul fetei. Insa ochii... ochii erau cei mai expresivi, in ei citindu-se aproape tot ce avea Alina in sufletul sau.

- Bine, hai ca m-ai obosit cu jocul asta stupid « cine pe cine » ! exclama ea intr-un final, si-si musca buzele, incercand sa mascheze zambetul.
- Nu eu am inceput, se apara Vlada cu un zambet jucaus. Deci ? intreba ea.
- O sa invat aici, cu tine, spuse Alina si facu o pauza, ca sa-i permita Vladei sa reactioneze.

Soc. Neincredere. Stupoare. Incantare. Bucurie. Iarasi mirare.

Pe chipul Vladei puteai citi absolut orice in acel moment. Sari de pe scaun, varsand ceaiul din cana, insa nu-i pasa. O privea cu ochii cascati pe Alina, care mai avea putin si cadea pe jos de ras.

Un suflet apropiat. Mereu langa ea.

Era tot ce-si putea dori.

AnGY_ · Trimis: 06/09/2009 15:28 Titlul subiectului:

Be.Your.Self. · Trimis: 06/09/2009 15:46 Titlul subiectului:

mi-a placut mult capitolul. nu prea sunt in stare de ceva coerent la ora asta.
_________________
Hissy, hissy, little snakey,
Slither on the floor
You be good to Morfin
Or he'll nail you to the door.

El, ea si ploaia El, ea si ploaia

Candy · Trimis: 06/09/2009 17:14 Titlul subiectului:

madalina · Trimis: 06/09/2009 21:21 Titlul subiectului:

plictiseala in Londra...nu mi se pare posibil.

ce bine pe Vlada ca are o prietena cu ea la universitate....

Candy · Trimis: 06/09/2009 21:31 Titlul subiectului:

fetelor, dak e un alt fic si capitolele sunt mai scurte, nu inseamna k nu vreau comm`uri mai consistente :| deci serios, chiar nu aveti ce spune?

cucu_bau · Trimis: 06/09/2009 23:09 Titlul subiectului:

am citit capitolul asta dar n'am apucat sa las comm :D
las acuma..nu prea 'consistent' da in fine...

Andrutzaa. · Trimis: 07/09/2009 09:51 Titlul subiectului:

Am citit mai ieri,dar acum pot sa las si eu un comm micut.E frumos,ti-am mai spus :w00t:

Si teribil de trist :'-(

Vreau si eu in Loooonnndrraa.....S-a inteles? :'-(

Candy · Trimis: 29/09/2009 21:40 Titlul subiectului:

Capitolul 3
« Ce sa mai ceara ? »

Oare stiti cum e sa te afli abandonata de toata omenirea ? Oare stiti cum e sa afli ca de mica, ai trait o minciuna in viata ? Oare stiti cum e sa fugi de adevar, fiindu-ti frica sa-l infrunti ? Oare stiti cum sa supravietuiesti atunci cand societatea se prabuseste... ?

Vlada nu stia. Insa întocmai ea era intr-o astfel de situatie. Nu intelegea ce simtea. Ajunse sa urasca aparitia ei pe acest pamant. Ajunse sa se trezeasca cu ochii pierduti in pod, cautand in amintirile sale un fapt bun ce s-a intamplat cu ea. Cu siguranta ca au fost... Insa nici unul nu i se ivea in minte in acel moment.

Si doar strigatul de voiosie al partenerei sale ii aducea zambetul pe buze. Doar glumele ei copilaresti o faceau sa nu se simta singura.

Entuziasmul Alinei era fortat, iar Vlada simtea acest lucru cu toate fibrele sufletului sau, insa ii era extrem multumita pentru ca simtea sprijinul ei neconditionat, care o facea sa zambeasca de fiecare data.

Trecuse ceva timp, iar toate treburile la cele 2 femei se aranjase cat se poate de bine. Alina primise o bursa sportiva in aceeasi universitate precum si Vlada, astfel ele ramase nedespartite. Traiau in acelasi apartament, mergeau impreuna la ore, la cumparaturi... peste tot. Vlada era sigura ca prietena ei vrea sa o convinga sa-si revina. Insa tot de ce avea trebuință ea, era timp...

- Stii ce, m-ai saturat cu tristetile astea a tale, ii zise intr-un final Alina, exasperata de schimbarile de situație ale prietenei sale. Obisnuiau sa vorbeasca in engleza, chiar singure cu ele, din ocazie ce se aflau in Londra. Stii ce, trebuie o schimbare !

Vlada ridica o spranceana nedumerita. Gestul asta Alina il stia extraordinar de bine, si de fiecare data chicotea fara oprire la el, din simplul motiv ca Vlada arata foarte comic, facand o mutrisoara de care era imposibil sa nu razi.

Si totusi, de aceasta data Alina nu schita nici un gest de veselie. O privi pret de cateva secunde ingandurata, se scarpina in cap, teatral, facand-o sa rada pe Vlada, apoi exclama, tragandu-si o palma peste frunte :

- Trebuie sa-ti gasim un prieten ! Si repede ! Poate un pupic – doua te mai scot din starea asta...

Vlada rase cu pofta. Cat de tipic pentru Alina ! Oricat de rau ar fi – un baiat te poate scoate din depresie. Desi acum ceva timp in urma, Vlada ar fi fost de acord, acum nu prea o interesa.

- Scuteste-ma, te rog eu mult, isi trase rasuflarea Vlada, tinandu-se de burta.
- Macar te-am inveselit, isi dadu ochii peste cap Alina, aranjandu-si parul ciufulit.

Vlada dimpotriva, isi ciufuli parul dupa obisnuinta, apoi isi apuca prietena de sub brat si se pornise spre apartamentul lor.

- Stii ce ? intreba Alina nervoasa, privindu-se in oglinda.

Vlada isi lasa paltonasul oranj in cuier, apoi se intoarse cu fata spre satena, asezandu-se pe un scaun, si dandu-si jos botinele.

- Ia uimeste-ma, surase ea.
- O sa te omor... Pentru ca nu pot sa-mi indrept parul aici, si am in cap doar... Alina se opri, muscandu-si buzele incet, cautand cuvantul potrivit pentru a exprima exact ce dorea.
- ... uscaciuni ? o completa Vlada cu un glas inocent.

Alina incepu sa rada. Ca intotdeauna, replicile lor prin care se acuzau una pe alta, se terminau cu glume bune de citat.

Alina se aseza si ea pe scaunul care fusese eliberat de curand, si isi trase jos cizmele pana la genunchi, de toamna, apoi se dezbraca si de paltonasul roz, punandu-l in cui langa cel al prietenei sale.

Se intoarse brusc, cercetand cu ochii toate camerele si lucrurile lor, si se simti dintr-o data atat de fericita, avand langa ea cea mai buna prietena, care o intelegea mai bine ca oricine. Ajunsese departe, si era alaturi de cine dorea. Ce sa mai ceara de la viata ?

Poate doar un sot precum Brad Pitt... Dar asta mai tarziu.

acsi · Trimis: 15/12/2009 12:31 Titlul subiectului:

Well... Uite'ma si pe mine pe aici.
Spuneai ceva de un comm consistent? ;;)
In primulu rand m'a atras titlul, care sincer m'a dus cu gandul la ceva romantic. Nu triiiiiist :'-(

Bine, acum nu zic ca nu'mi plac ficurile triste... ador drama. :whistle:

Revenind la continut...
Ficul asta nu merita sa'l lasi neterminat... serios. N'ai mai postat din cauza comenturilor? :-/

Atunci, recunosc... It's my fault. Mai bine zis, a noastra... eu sper totusi sa continui la el...Merita...
mda, si acum sa'ti urlu un pic: UNDE E EL?! :lol:

. Stii, ai lasat nescris exact de acolo de unde parea ca incepe actiunea :-|

... ma omori.
Si acum ca sa inchei rubrica cu chestii rele din componentă mea: M'au deranjat astea:

rainbow · Trimis: 10/03/2010 18:24 Titlul subiectului:

am citit si eu acest fic si mi-a placut foarte mult <3 sper sa scrii in continuare :D ador modul in care descrii, ador...totul :x nu stiu ce sa mai zic, dar...keep going! Smile

Candy · Trimis: 10/07/2010 17:42 Titlul subiectului:

mersi celor kre o dat comm`uri... o sa incerc sa fiu mai activa da` nu promit k am intrarea la faculta si vreau la medicina, ceea ce inseamna mult mult timp busy xD

incerc sa va bucur poate cu alt fic la kre am scris destul de mult. desi asta ramane unul din preferatele mele, o sa continui si poate o da d`zeu sa termin cv bun si aici xDD

Candy · Trimis: 07/08/2010 15:10 Titlul subiectului:

Capitolul 4
« El »

Ploua. Din nou. Picaturi mici si reci cadeau din cerul intunecat, inconjurand Londra. Ceata era din ce in ce mai deasa, iar oamenii pe strada din ce in ce mai rari.

Si totusi, Vlada se simtea atat de bine in acel moment. Avea un zambet pe buze fericit pe care nu si-l putea sterge. Isi ascunse umbrela in geanta incapatoare, si cu un gest neindemanatic isi dadu parul din ochi, privind in departare. In ultimul timp, observase ca ii placea sa se primble prin ploaie, sa simta picaturile pe fata-i rece. Ce sa mai... Era mai ciudata de felul ei, dar nu o deranja acest fapt deloc.

Vlada mai facu cativa pasi, cand simti cum ii vibreaza ceva in buzunar. Isi scoase telefonul, care suna cu insistenta.

- Ce vrei, sexy ? raspunse ea.
- Ce sa mai vreau ? se auzi glasul amuzat al Alinei. Sa te intreb pe unde umbi, prapadito ! exclama ea dintr-o data indignata.

Vlada incepu sa rada.

- Parca ai fi maica-mea, zise ea printre hohote de ras.

O izbi cu putere gandul ca, pentru prima data dupa cateva luni, Vlada pomenise de parintii ei.

- Cu siguranta umbli singura in strada, cu umbrela in geanta si te lasi udata, rosti glasul Alinei, care pur si modest ignorase obiectia de mai inainte.
- Cu siguranta ma stii prea bine, ii zise Vlada pe acelasi ton neinduplecat, pe care il folosise si prietena sa.
- Treci acasa ! rase Alina, inainte de a inchide.

Vlada inchise telefonul, si-l baga inapoi in buzunar, inca amuzata de conversatia pe care o avuse. Ii era deja mila de copii Alinei. Cu asa o mama...

Fata traversa atent strada, incercand sa vada ceva prin ceata. Facu un ultim pas, trecand pe trotuar si ridica ochii din pamant.

Simti fiori. Ochii ei se intalnise cu o alta o privire rece si atat de ... dezamagita. O pereche de ochi albastri o priveau cu nepasare. Vlada nu stia de ce, dar pur si necomplicat nu era in situație sa-si dezlipeasca ochii de la baiatul ce-l vedea in fata sa. Era un saten, cu parul un pic mai lung decat marimea obisnuita la baieti. Picaturile de ploaie ii cadeau din fiecare suvita de par peste fata palida, alunecand incet. Ochii obositi si rosii o cercetau fara intrerupere. Buzele mici aveau semne intunecate. Vlada avea senzatia ca se musca solitar pe el. Facu un pas in continuarea drumului sau, insa ochii inca ii ramase atintiti spre baiat.

Lasa absolut orice ezitare in coltul mintii si se apropie de el, fara sa-i mai pese.

- Ce s-a intamplat ? intreba ea in engleza.

Baiatul o privi. Isi trecu privirea intepata, cercetand-o atent. Apoi clipi de cateva ori si doar dupa asta raspunse cu o alta intrebare:
- De ce ti-ar pasa ?

Vlada tacu. Si nu pentru ca era suparata, ci pentru ca se gandea la intrebarea adresata. Chiar asa ? De ce i-ar pasa ? De ce n-a putut trece pe langa el, fara sa-l observe ?

Nu stia. N-avea nici o idee logica. Pur si rudimentar simtea – ceva nu e in regula.

- Nu stiu, ii raspunse ea sincer. Pur si simplu am simtit.

Baiatul o privi socat. Se astepta la o altfel de reactie.

Fata parea atat de sincera, pierduta in gandurile sale. Si totusi, simtea sinceritate.

- Sa zicem ca sunt intr-o perioada foarte grea din viata mea ... spuse el.

Ea surase. Perioada grea… ? Era o dezamagire in ceva. Sau poate o greseala pe care o regreta.

Stia ca are dreptate, pentru ca vedea in ochii lui durere si neputinta, aceleasi sentimente pe care le simtise si ea acum 2 luni… si inca le mai simte.

Avea nevoie de cineva alaturi. Pentru ea, acel « cineva » devenise Alina. Si de ce acum sa nu devina si ea o zana buna ?

Vlada se apleca aproape de baiat si se aseza langa el, jos. Stand asa, picaturile pareau mai dese si mai puternice, lovind cu determinare peste fata ei. Si totusi, ii placea. Isi intoarse capul spre necunoscut, apoi schita un zambet micut, incercand sa exprime un sprijin oarecare.

Prêt de cateva clipe, Vlada nu-si putu da seama ce simtea baiatul. Ii era frica sa nu fie inteleasa. Nu vroia sa-l convinga de ceva, doar vroia sa-i fie alaturi.

O mica tremurare a buzelor… o mica incovoiere a coltului drept si Vlada intelese ca baiatul ii multumeste. Ii era de ajuns. Nu era nevoie sa afle cine este si ce s-a intamplat cu el. Era de ajuns sa stea langa el, ca ambii dintre ei sa simta ca nu sunt singuri. Era El, ea si … ploaia. Isi misca mana, nehotarata, in cautarea mainii lui, si il stranse incet.

- De ce faci asta ? intreba dintr-o data el.

Avea un glas jelly si ingandurat. Bataile picaturilor de ploaie il faceau si mai deosebit.

Vlada, care pana acum nu-l privea, se intoarse, iar parul ei ud se lipi de fata. Cateva suvite ii acoperise ochii, ascunzandu-i durerea din ochi.

De ce facea asta ? Se simtise si ea la fel 2 luni in urma, cand venise aici. Si ea dorea ca cineva sa o apuce de mana si sa aiba grija de ea.

- Paremi-se ca recunosc starea in care te afli. Lasa-ma sa fiu si eu trista, impreuna cu tine, ii zise ea si urmari cum el, cu degetele tremurande, ii dadu parul intr-o parte.

Vlada ridica ochii caprui, mirata de gestul lui, insa nu mai spuse nimic. Astepta cateva momente si ... baiatul o stranse de mana mai tare, dand din cap.

Vlada se intoarse si zambi. Apoi se porni, auzindu-i pasii din urma ei si simtind picaturile de ploaie. Contact usoara a manii si a ploii...

Be.Your.Self. · Trimis: 10/08/2010 14:28 Titlul subiectului:

Mi-a placut mult nextu asta. Ma bucur ca in sfarsit a aparut El. Imi place cum a descris sentimentele ei fata de ploaie.