 |
|
|
| Autor |
Mesaj |
Candy
half-blood prince
Data inscrierii: 21/Ian/2008
Mesaje: 3161
Localitate: Intr'o lume cu Chupa Chupsuri si baieti super dragutzi :X:X:X
|
 Trimis: 19/03/2008 20:08 Titlul subiectului: Eseuri/Mici compuneri |
 |
|
Nu stiu, uneori imi place pur si simplu sa scriu asa ceva...
ca o fila din jurnal stiti...
va pun cel mai recent eseu...
Joc de cuvinte
„A plange” este un cuvant neplacut. Neplacut si dureros, caci lacrimile vin in urma suferintei. Suferinta este o depresiune in care zacem cu totii. Toti au trecut prin asa ceva si toti stim ca din asta consta viata. Viata ar putea fi descrisa si definita prin atatea moduri si ganduri profunde, si totusi, stim ce inseamna cu adevarat viata doar atunci cand suntem tristi. Tristi devenim atunci cand ne lipseste o dorinta si nu mai avem pentru ce lupta. A lupta pentru visurile si principiile noastre n viata este esential. Esential e sa traim cu adevarat si sa demonstram forța fiecurui. Fiecare stie ce vrea si ce nu, ce are si ce nu, pentru ce lupta si pentru ce nu. Nu trebuie sa dam niciodata inapoi, oricat de greu o sa fie. Fie viata grea sau usoara, dulce sau amara, nu merita sa irosim pretiosul timp. Timpul este o oglinda, e tot ce pot sa spun acum. Acum se pierde un fapt fara pret, iar noi stim ca nu avem nici o sansa sa-l inapoiem: daca s-a pierdut, atunci asa sa ramana. Ramane doar amintirea. Amintirea ramane mereu n noi, mai vie sau mai monotona, mai linistita sau mai taioasa si ascutita. Ascutit ca sticla, ce ar putea sa-mi taie sufletul facut deja zdrente. Zdrente acute si poate putin mai adanci, sunt toate rani ce cu momentul vor disparea...sau nu? Nu stiu. Stiu doar ca trebuie sa invat sa traiesc. Sa traiesc asa ca inima si sufletul meu sa nu planga. A plange ce mai era? Era durere. |
|
| Sus |
|
 |
Slytherin Princess
order of phoenix
Data inscrierii: 01/Feb/2008
Mesaje: 2190
Localitate: Republica Moldova; or. Hancesti;
|
| Trimis: 19/03/2008 20:57 Titlul subiectului: |
|
|
^ Foarte frumos descris, talentat-o!
-------------------------------------------------------------------------------------
In camera e intuneric, dar lumina lunii ne permite sa vedem clar fiecare particica din corpurile noastre. Te privesc zambind siret, cum rupi petale de trandafir din firava floare si le presori langa mine, vorbindu'mi dulce despre cat de mult iti place ceea ce vezi acum. Petalele sunt rosii aprinse si se potrivesc perfect cu lengeria mea din matase fina. Tu nu ai nimic pe tine ... te pot privi cat de mult vreau si imi place enorm ceea ce vad. Parul tau negru ca pana corbului iti cade fin peste ochi, iar tu il dai cu mana la o parte ... ochii tai negri ca 2 carbuni, ma privesc flamanzi si plini de dorinta. Ma saruti atat de fin, incat am senzatia ca visez ceva fantastic. Ma mangai pe obrazul inrosit si imi spui zambind ca ma iubesti. Eu iti raspund cu acelasi "te iubesc" plin de tandrete, doar ca insotit de un sarut pasional, ce te face sa ma doresti din ce in ce mai mult ...
-------------------------------------------------------------------------------------
_________________
carpediem379.blogspot.com/ |
|
| Sus |
|
|
Candy
half-blood prince
Data inscrierii: 21/Ian/2008
Mesaje: 3161
Localitate: Intr'o lume cu Chupa Chupsuri si baieti super dragutzi :X:X:X
|
| Trimis: 19/03/2008 23:54 Titlul subiectului: |
|
|
ooo daaa...uite cine vorbeste...
chiar mi'a placut al tau...atat de romantic.... 
sooper eseul tau...ale tale's fericite, ale mele's triste...
va mai pu unu'.... e cel mai reusit cred k.... din putinile pe care le am...
oricum, lucrez cu saptamanile la asa eseuri, si scriu si rescriu caiete k sa'mi iasa cv, si la urma tot nu'mi plc...
anyway, asta e unicul din toate creatiile mele care'mi place... really... not kidding..
so, here u go...
Am devenit alta
Ma inaltasem prea mult... Caci siguranta nejustificata pe care o simteam cand eram cu tine imi daduse aripi prea mari. Iar cazatura din ceruri a fost extraordinar de dureroasa. M-a nghetat. Nu, mai rau... M-a pietrificat. Iar tu ai plecat fara sa imi acorzi macar o privire. Ai plecat i nu te-ai mai intors nici pentru a vedea cioburile inimii mele ce le-ai lasat in urma. Asa ma simt acum. Si eu, care credeam ca m-am vindecat... Ce naiva puteam fi! Mi-a fost de ajuns sa te observ cu coada ochiului ca sa-mi amintesc de durerea mea, de tine, de noi. Acel „noi” care nu mai exista. CE COMAR... Acum inima mea tanjeste dup tine.A inceput sa te strige, iar numele tau mi invadeaza fiecare celula. Amintirea ta e nca vie si se propaga n mine, cuprinzandu-ma de tot. Mi-a ptruns in gat - ma sfasie. Mi-a ajuns pe limba - ma arde. Nimeni nu ma poate scapa de indoiala...nimeni decat poate...tu. Doar acum am conceput ca am rezistat cat eram departe de tine. Departarea de tine ma poteja. Insa nimic nu e vesnic. Te-am revazut. Ai zambit. Acelasi zambet indurerat de la ultima noastra ntalnire ce ma tulbura instantaneu. M-ai privit cat de mult mi-am dorit ca in acea privire sa gasesc raspunsul la toate intrebarile ce ma sufocau secunda cu secunda. N-am avut curajul sa-ti vorbesc. Dar cat as fi vrut!!! Privindu-te am vrut sa-ti exprim toate indoielile, tot ce aveam pe suflet. Dar din nou am ramas singura, doar eu cu mine...si cu ale mele indoieli. Nu stiam cum sa definesc sentimentul ce ma navalise. Ironia sortii! Cum era posibil ca cel a carui amintire ma decisem sa o ingrop statea acum la cativa metri de mine si respira acelasi aer? Era un vis frumos...Sau cel mai groaznic cosmar! Simteam cum o mie de intrebari imi invadeaza mintea si imi stau pe limba, totodata stiind ca urechile mele nu vor auzi nici un raspuns concret. Ce usor ti-a fost sa-mi spui „salut”! De ce in realitate nu poti rezolva totul cu niste cuvinte? Cum am plans dup acea revedere! Si acum tin minte angelic cum incercam din rasputeri sa uit si sa accept. Dar atunci cand in minte iti rasuna doar un retoric „de ce?” e greu sa inchizi ochii resemnat. Cum e posibil ca dupa atata timp cat am stat departe de tine, acum, cand te-am vazut, sentimentul ce ma legase de tine sa erupa cu atata forta si durere? Acum am senzatia ca Titanicul se scufunda odata cu mine si nu e nici o barca de salvare. Nu mai puteam suporta amintirile! Nu mai puteam suporta gandurile! Ma sufocam! Am inceput sa strig... Zadarnic... Strigatul n-a expulzat decat o frantur de durere, iar ce a iesit a fost doar un surd ecou erupt din frustrare. M-am speriat de mine insami. Am devenit patetica. Am devenit alta.
|
|
| Sus |
|
|
Slytherin Princess
order of phoenix
Data inscrierii: 01/Feb/2008
Mesaje: 2190
Localitate: Republica Moldova; or. Hancesti;
|
| Trimis: 31/03/2008 17:39 Titlul subiectului: |
|
|
Tu chiar ai talent la scris compuneri din astea' ... mai scriu si eu din cand in cand, dar nu asa bine ca tine ... e faina si întâia si a 2-a ... mai ai? 
_________________
carpediem379.blogspot.com/ |
|
| Sus |
|
|
Candy
half-blood prince
Data inscrierii: 21/Ian/2008
Mesaje: 3161
Localitate: Intr'o lume cu Chupa Chupsuri si baieti super dragutzi :X:X:X
|
| Trimis: 31/03/2008 21:52 Titlul subiectului: |
|
|
mai am una faina...desi sunt folosite unele fraze care sunt si in eseul al 2'lea...
l'am scris knd am visat k s'a sinucis prietenul meu cel mai bun...
v'o pun mai pe urma...  |
|
| Sus |
|
|
anomis
order of phoenix
Data inscrierii: 23/Apr/2008
Mesaje: 1684
Localitate: Buzau
|
| Trimis: 26/04/2008 16:39 Titlul subiectului: |
|
|
extra mega super tari   
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
Rares
order of phoenix
Data inscrierii: 27/Ian/2008
Mesaje: 2032
Localitate: heaven of harry potter
|
| Trimis: 14/05/2008 16:37 Titlul subiectului: |
|
|
Mult prea tarziu
In mulțimea asta plina plina,la fiecare colt se afla suferinta.O suferinta cruda,inumana care tre ataca din toate colturile.Nici cel mai elegant cuvant nu te mai salveaza.Lacrimile iti invadeaza ochii iar sufletul iti tresara.Incepi sa vezi lumea dintr-o alta perspectiva mult mai dureroasa.Astepti cu nerabdare ziua cea de maine cand soarele te va trezi iar obrazul nu-ti va mai fi umed de atatea lacrimi amare si intepatoare.Cand pasarile vor canta iar totul va inverzi.Cand totul va fi colorat.Dar pana atunci parca mai eu o vesnicie.Simti o mana calda care incearca sa te linisteasca dar totul e in zadar.E mult prea dureros incat incepi sa iti pui intrebarea: „De ce mai existam pe lume daca suferim?”.
Intunericul se aseaza peste lume iar tu simti ca sufletul se stinge.Atunci descoperi cu adevarat de ce traim dar e prea tarziu,pentru micca suferintatotul zboara inapi in timp.E mult prea tarziu ca sa mai poti spune „Sunt salvat”.
----------------------------------------------------------------------------------------
am scris-o cand eram mai trist..stiu k nu e stralucita dar mie imi palce un pic
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
Candy
half-blood prince
Data inscrierii: 21/Ian/2008
Mesaje: 3161
Localitate: Intr'o lume cu Chupa Chupsuri si baieti super dragutzi :X:X:X
|
| Trimis: 14/05/2008 17:22 Titlul subiectului: |
|
|
imi place mult
si e trist...
e faina faza cu "Sunt salvat de la urma"
Astepti cu nerabdare ziua cea de maine cand soarele te va trezi iar obrazul nu-ti va mai fi umed de atatea lacrimi amare si intepatoare.
si asta imi plc fff mult  |
|
| Sus |
|
|
alexa_dark_rose
order of phoenix
Data inscrierii: 09/Aug/2007
Mesaje: 1603
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: 15/05/2008 13:56 Titlul subiectului: |
|
|
wow cat de tari sunt ce mi-ar placea sa am si eu imaginatie.....
_________________
[URL=http://imageshack.us] [/URL]
[URL=http://g.imageshack.us/g.php?h=242&i=ishipdracohermuselesslipj9.jpg] [/URL]
KFC mean milions of chicken dead! |
|
| Sus |
|
|
AnGY_
administrator
Data inscrierii: 07/Mai/2007
Mesaje: 5906
Localitate: LanGa BGD` ;x
|
| Trimis: 15/05/2008 18:32 Titlul subiectului: |
|
|
sunt mistoo
 dar cam triste
_________________
[url]http://ia-premiu.com/index.php?r=Yl4m[/url]
 |
|
| Sus |
|
|
Candy
half-blood prince
Data inscrierii: 21/Ian/2008
Mesaje: 3161
Localitate: Intr'o lume cu Chupa Chupsuri si baieti super dragutzi :X:X:X
|
| Trimis: 27/09/2009 18:22 Titlul subiectului: |
|
|
Te incanta marea, la ore matinale…
Te incanta marea, la ore matinale. Ajunsensem intr-un clipă de slabiciune, care insa m-a facut sa privesc astfel tot ce ma inconjoara.
Picioarele ma duceau singure, iar eu nu aveam puterea de a ma gandi, cel putin, unde merg. Strada lunga, cu multe cotituri rotungite ma indruma in nestire. Stiam insa destinatia finala – tot de ce aveam nevoie atunci era un ocazie de singuratate…
Era noapte obisnuita de vara, atunci cand stelele te urmaresc absolut orice ai face si tu simti acest lucru. Nimic insa din ce vedeam nu-mi puteau distrage atentia. Imi indreptam ochii ingandurati inainte, vazand sclipirile mult dorite … Marea, nisipul, zgomotul valurilor… In sfarsit. Am facut ultimii pasi, inainte de a pasi cu picorul gol peste nisipul rece, umezit din cauza temperaturii de noapte. Abia atunci simtisem cat de obosita sunt, insa acest fapt minuscul nu ma mai putea opri deloc. Eram acolo unde puteam sa simt singurate – ci nu izolare, si totodata sa simt prezenta cuiva: a marii.
Valurile alergau lin unul dupa altul, formand un dans pe care probabil doar eu il puteam observa, cu ochii mei. Aveam senzatia ca erau niste copii mici, jucand un joc inexplicabil, insa din care nu se opreau niciodata. Credeam ca mai este mult timp pana la sfarsitul noptii, insa soarele avea alte planuri, incepand sa se ridice cate putin de-asupra marii, instalandu-si dominatia. Intai departe de mine, apoi, cu fiecare clipa ce trecea, tot mai aproximativ si mai aproape…
Reflectarea razelor ma faceau sa urmaresc ca hipnotizata fiecare particica din acel spatiu care pentru mine parea in acel moment infinit. De ce doar aflandu-te in fata unui peisaj atat de frumos puteai sa simti cu adevarat? De ce atunci cand esti deceptionat si ranile sangerand in sufletul tau ai nevoie de astfel de lucruri?
Nu mai puteam suporta amintirile si dubiile. Ma sufocam. Am incercat sa strig. Zadarnic. Strigatul n-a expulzat decat o frantura de durere, iar tot ce a iesit a fost un surd ecou, erupt din frustrare. Gol. Si doar strigatul meu din disperare se auzise de cateva ori. M-am speriat de mine insumi. Insa a fost de ajuns sa ma trezesc la realitate.
Apa imi dezvaluia secretele ei prin susurul incet – parca imi soptea misterele pe care urechea omeneasca nu le putea intelege deloc. Am tras cu mana peste o portiune de nisip, insa nu am reusit sa-mi analizez urma, caci valul jucaus o acoperise si totul ramase neted…
De ce nu as putea sa sterg la fel erorile si amintirile nedorite, care imi provocau doar rani in sufletul meu, si asa zdrenturos. O mie de intrebari imi invadau mintea, insa stiam ca urechile mele nu vor auzi nici un raspuns concret. Eram doar eu. Eu si marea… Ea ma putea asculta, fara sa ma tradeze. Valurile puteau vorbi cu mine, fara sa ma intrerupa. Cerul se reflecta in apa curata, precum o oglinda. Simteam cum dispoziția de liniste dupa care tanjeam atata timp ma copleseste. Eram sincronizata cu marea. Soarele se instalase acum pe jumatate, impartind orizontul impreuna cu apa.
In acea dimineata, la acele ore matinale, am descoperit cel mai frumos peisaj si cea mai buna metoda de a ramane in siguratate… Si stiam ca nici un val ce a trecut pe langa mine nu ma va trada.
Te incanta marea la ore matinale… |
|
| Sus |
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
|
|
|
