Nocturnal Light's

acsi · Trimis: 10/06/2009 11:18 Titlul subiectului: Nocturnal Light's

Heey, ma bucur sa ne intalnim, am deschis topicul pt ca...da, vor sa postez un fanfic.
Insa am vazut ca majoritatea sunt despre Harry.
Ma gandeam, in inițialul rand sa va intreb daca este cineva interesat de unul cu demoni...E doar o mica parte din întâiul capitol, asta ca sa va facti o idee. Daca o sa considerati ca merita, comentati'l va rog....
Sunt dispusa sa accept orice fel de critici.
:-)

Nocturnal Light's

Capitolul 1: Demonul de sub patul meu.

-Esti tampit?! Cum ai putut fi atat de...
-Imbecil? Nebun? Jalnic? Da, stiu deja si ti-am mai spus ca imi pare rau, Sage, crezi ca ar fi trebuit sa ramanem acolo?
-Doar nebun, dar cred ca ai si momente de luciditate cand esti doar idiot. Cum ai putut!? Cum?!
-Inceteaza! Sau va necesită sa te duci singura acasa si din cate vad, nu esti in stare s-o faci!
-Ai putea macar sa-mi multumesti, la urma urmei eu te-am scos de acolo.
-Daca stiam ca nu te-ai schimbat, ramaneam cu placere in iad.
Am inceput sa bat cu pumnii in pieptul lui, in speranta ca ma va lasa jos. Adevarul era ca nu-mi mai simteam picioarele si nu eram in situație sa fac un pas, dar tot era mai bine sa ma lupt cu durerea dacat sa-i ascult smiorcaielile deplorabile.
-Punte-ma jos in clipa asta! Esti cauza tuturor problemelor!
-Da?!
-Bineinteles! am spus eu plina de aroganta, dandu-mi ochii peste cap.
S-a uitat la mine in cel mai oribil mod, daca dorea sa ma ucida nu cred ca i-ar fi luat prea mult. Cat de patetic...
-EU sunt ala care a vrut o petrecere cu demoni intr-o casa batuita si darapanata? EU am invitat satanistii aia oribili la ritual? EU aveam de gand sa-i las sa ma foloseasca pe post de cobai, sa ajung in fundul iadului doar ca sa vad daca mai putem iesi de acolo? EU aveam de gand sa-mi salvez fostul iubit din ghearele lui Lucifer? Esti o ciudata!
-Mda si e vreo problema in asta?
-Poftim?! Bineinteles ca este, am ajuns in iad pe buna dreptate ! Sage, acolo nu este ca si cum te-ai duce pentru destindere fiind conducatorul iadului. Pur si simplu nu ai iesire, esti jucaria lor. Puteau sa te omoare, puteau sa te faca demon. Desi mai rau de atat nu cred ca poti deveni, sincer! Si-a dat ochii peste cap, in timp ce alerga cu mine in brate pe drumul pietruit.
Rain ma invatase tot ce stiam despre ocultism, dar eram prea obosita sa-mi amintesc toate detaliile. Da, am fost acolo sa-mi salvez fostul prieten, ajutata de cativa doritori de intalnire cu Satan. Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.

Candy · Trimis: 10/06/2009 12:24 Titlul subiectului:

eu inteleg k va plac ficurile si comm'urile, dar aveti cel putin bunul simt de a va prezenta si a posta putin si in alte categorii :closedeyes:

fato, prezinta'te acolo unde trebuie. :closedeyes:

Slytherin Princess · Trimis: 10/06/2009 17:56 Titlul subiectului:

Wow, mi-a placut mult primul capitol din ficul tau. E o idee asa interesanta si neobisnuita. Nu am mai citit asa ceva. S-a dus pana in iad sa isi salveze iubitul, dar tot nu i-a iesit, dupa cate se vede.
Vreau contul, imi place cum scrii si cum te exprimi. ;-)

_________________
carpediem379.blogspot.com/

acsi · Trimis: 10/06/2009 18:23 Titlul subiectului:

Am decis sa postez acum si continuarea pentru ca nu se intelege mare lucru din ce am pus întâia oara.
Princess multumesc pentru sustinere, iti sunt recunoscatoare ca citesti:">

Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.
-Asta a fost alegerea mea, nu pentru ca mi-as fi dorit sa fac parte din fan-clubul oficial al lui Lucifer! M-am strambat la el plina de furia ce-mi curgea prin vene, iar dorinta de a-i demonstra ca ma pricep mult mai bine la karate decat la ocultism incepea sa rabufneasca din mine.
-Nu am uitat, imi pare rau ca i-am lasat asa aproape de tine. Uita-te la piciorul tau, e aproximativ distrus. Vocea ii era sfarsita, era visibila vina ce se scurgea din ochii lui.
La dracu'! Tipul asta ma inmoaie!
Am oftat si mi-am lasat capul pe spate.
-Atunci, Rain, imi pare rau ca am intarziat 2 zile. Ar fi trebuit sa ajung mai repede la tine, dar, nebuna aia de proprietara n-a vrut sa ne inchirieze casa decat dupa ce s-a ocupat gasca aia de ciudati de ea. Tot ritualul ala pe care mi l-ai lasat tu a fost o tampenie! Ar fi trebuit sa-i las pe ei de la inceput sa se ocupe. Macar am fost acolo, te-am scos din ghearele lui Lucifer si te-am adus TEAFAR inapoi pe pamant. Priveste partea buna...
-Exista si o parte buna?
-Inca nu ai coarnite...si nici coada.Am inceput sa rad isteric, pana i-am intalnit privirea serioasa ce ascundea o urma de zambet. Sper ca nu ai dormit intr-o grota si nici nu te-ai hranit cu ficat de broasca, altfel....
-Altfel?
-Altfel ma pui jos in clipa asta si te intorci dupa ce faci un dus.
-SAGE!!! Fii serioasa macar cateva ore! Piciorul tau nu are sanse prea mari de vindecare, nu te afecteaza deloc asta?
-Nu il simt, creier de maimuta! Aveam o dorinta nebuna de a-i face cunostinta cu pumnul meu, nu doar pentru faptul ca m-a facut sa intru in iad, dar si pentru ca acum se purta ca si cum ar fi fost vina mea.
-Nu trebuia sa te bag in chestia asta...se pare ca nu ti-a afectat doar piciorul.
Ne-am dat amandoi ochii peste cap. Am ales sa nu mai continui discutia asta oribila, trebuia sa fiu mandra de mine, il cunoscusem pe Lucifer si nu scapasem decat cu un picior ranit. Continua sa ma duca in brate prin padurea deasa si infricosatoare. Vedeam destul de bine drumul, copacii si norii ce incepeau sa se adune pe cerul pictat cu albastru inchis, aproape negru. Luna era cea ii calauzea pasii prin desisurile padurii.
-Ai adus si masina? Vocea lui calma m-a facut sa tresar, eram atrasa de frumusetea cerului atat de intunecat.
-Da, e parcata la iesirea din padure, aproape ai ajuns. Si, Rain, multumesc, fara tine as fi fost gustarea de la miezul noptii a lui Lucifer.
-Fara mine nu a-i fi ajuns acolo. Imi pare rau.
-Ssss! I-am facut semn sa taca, atingadu-i usor, cu degetul, buzele moi iar il saruta si apoi isi atinti privirea intunecata asupra mea. Ii admiram fata perfecta, ochii negri, adanci si sclipirea din ei. Razele lunii ii faceau chipul sa semene cu al unui inger trist.
-Am ajuns, acum te duc la spital. Te rog, nu te impotrivi, nu vreau sa patesti ceva din cauza mea si nici nu te mai enerva. Te rog?
-Stai linistit. Durerea incepea sa mi se scurga prin vene, in locul furiei. Ca si cum cineva toarna intentionat in apa curata a vasului de pictat, o picatura de vopsea rosie. Pictorul a observat doar dupa ce apa a devenit in totalitate rosie, la fel si tabloul sau. E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea cum creste.
Nu era atat de rau incat sa tip, dar simteam ca in curand va deveni si nu stiam cum ma pot abtine. Nu vreau sa auda Rain, a facut deja tot ce a putut pentru rana. Chiar aveam trebuință de un doctor.
-Rain? Ce o sa le spui? Ca Lucifer m-a nimerit in timp ce alergam spre iesirea din iad?
-Nu stiu, asta in niciun caz nu o sa spun, altfel ne-am luat biletul dus spre cel mai sigur spital de boli psihice. A zambit usor, si in timp ce ma aseza cu grija pe scaunul pasagerului. Speram doar sa nu-si ridice ochii spre mine, deja devenise dificil sa-mi tin corpul sub control iar privirea cu siguranta m-ar fi tradat.
Nu s-a abtinut iar cand mi-a intalnit privirea deja arata mai rau ca dracu'. A sarit intr-o clipa de cealalta parte a masinii si a urcat in graba la volan. Tura nebuneste motorul masinii cand a ajuns pe autostrada ce marginea padurea.
-Rain, rezist pana la spital, nu vreau sa risti sa faci vreun accident. Pana si vocea ma trada, tremura si scoteam sunete ingrozitoare. Am apucat centura de siguranta si o strangeam cu toata forta care-mi ramsese in corp, putina pentru ca ma foloseam de ea ca sa pot lupta cu durerea insuportabila si cu dorinta de a tipa. Si crestea in continuare, simteam cum ma fragmentez, iar Rain nu ma ajuta deloc, conducea ca un nebun printre putinele masini. Ma intrebam ce o sa zica oamenii care il vedeau mergand cu asa viteza la 4 dimineata. Ma gandeam la ce urmau sa zica doctorii despre rana mea capatata pe cai neortodoxe, la faptul ca in sfarsit ma bucuram ca locuiam intr-un oras mic unde se ajungea usor la spital. Incercam sa ma gandesc la orice, in afara de durerea care imi infunda incet gandurile.
Si cand durerea a ajuns la nivelul in care imi doream doar sa mor, am uitat de tot...si probabil am murit.

Dizzie · Trimis: 10/06/2009 18:41 Titlul subiectului:

imi place ficul, e interesanta ideea, la fel cum a zis si princess te exprimi frumos :-D

bravo

Vampire Moon · Trimis: 10/06/2009 18:57 Titlul subiectului:

Imi place ficul tau , e o idee noua si astept urmatorul next cat mai curand .
[url=http://www.99poze.ro/p/529fb19c6902a73e8918755723feb36e.jpg] Nocturnal Light's Nocturnal Light's

[/url]

Candy · Trimis: 10/06/2009 19:43 Titlul subiectului:

deci, am citit cele 2 capitole acum, si cum a zis despy, ai un stil frumos de a scrie, care nu te plictiseste deloc Smile

bv pentru asta, sper sa o tii tot asa...

ai sesizat cateva greseli de la word, insa nu erau asa importante si nici dese, dar knd ai timp, verifica ;)

cat despre ideea ficului: bestial! imi place k e cu supranatural cv :X i mean, ma duce cu gandul la serialul Supernatural, dak ai privit vreodata ... my fave... am inceput si eu un fic cu SN, dar mai lucrez la el :D

well, asta a fost tot c am vrut s zic. vreau cont! Smile

acsi · Trimis: 10/06/2009 19:57 Titlul subiectului:

Multumesc pentru sfaturi tuturor si pentru incurajari.

Cat despre Supranatural, am avut cateva tentative esuate de a-l urmarii.
M'a atras titlul lui, dar mai mult m'a atras netul la momentul respectiv si am renuntat.
:weep:

Dependentza.
Se mai difuzeaza si acum?

Candy · Trimis: 10/06/2009 19:58 Titlul subiectului:

pai descarca-l :lol:

eu am terminat sezonul 4 si abia ast sezonul 5 :love:

sorry d off topic, cont Smile

S!lvia · newbie Data inscrierii: 10/Iun/2009 Mesaje: 8

mega tare, ador ficul asta !!!! :-D

_________________
Just me will be the winner

Morty · Trimis: 10/06/2009 21:23 Titlul subiectului:

am vrut sa iti dau comm mai devreme da am facut nani |-)

bine ai venit pe forum>:D<
imi place foarte mult ideea,e originala.Te exprimi teribil de bine,e mult dialog iar eu ador dialogul:X
e cu demoni:x eu ador demoni:x si supranaturalul:X
faza cu fan-clubul lui Lucifer m-a facut sa rad=)))
next

acsi · Trimis: 11/06/2009 14:56 Titlul subiectului:

Imi pare bine ca va place, multumesc pentru commuri. Am zis ca sunt deja destule, asa ca...am pus next'ul... :blush:

Am cateva probleme, textul e greu de citit in formatul asta. Nu pot face alineate si nici nu pot centra textul, am incercat codurile HTML...sunt activate...dar nu merg:|, Am incercat totusi sa las randuri libere, ca sa pot delimita un pic alineatele.
Hope u like it! :-)

Am cazut pe o bucata de stanca tare, uda si infiorator de rece. Intunericul se diminuase, puteam vedea imagini neclare prin ochii deja prea obositi de lacrimi si de curentul rece, insa tot ceea ce se intindea in fata mea erau stanci, la fel ca cea pe care zaceam acum. Am ridicat capul in speranta ca in spatele meu avea sa fie lumea pe care o parasisem sau macar iadul, insa, eram inconjurata.
Prinsa intre rai si iad, asta era soarta mea.
Nu crezusem niciodata in existenta Divinitatii Absolute si chiar daca exista cu siguranta, nu eram pe lista cu oamenii ce meritau un loc in rai.

Iadul exista cu siguranta, fusesem acolo. Ce prostie! Puteam sa am alta soarta daca alegeam sa nu-l ajut pe Rain in timp ce imi era iubit, poate acum eram in rai, sau poate ca eram langa el, strangandu-l in brate. Credinta lui in fortele raului si apoi credinta mea, izvorata din dragostea pentru Rain si din dorinta de a-i fi aproape, asta ne-a despartit si asta m-a adus aici. Incepand de la lectiile pe care mi le-a dat despre ritualurile sataniste, apoi accidentul lui stupid de masina in care a murit, si din nou dorinta mea de a-i fi alaturi, ritualul prin care am ajuns in iad, eliberarea lui Rain si aducerea noastra, din nou, pe pamant de catre cei din secta nostra. Si astea au fost motivele pentru care mi-am pierdut o parte din suflet.
Acum asta era pedeapsa pentru lucrurile oribile din viata mea. Regretam fiecare secunda in care am fost de acord cu obsesiile lui pentru supranatural.

Regretam viata, insa tot ce simteam era stanca rece si umeda de care eram lipita, si acolo as fi ramas multe secole, intre viata si moarte, intre iad si rai, intre a fi o fiinta si nu doar o entitate cu suflet gol, asta s-ar fi intamplat daca nu auzeam sunete vagi, ce veneau din departare. Simteam cum se apropie incet de ceea ce corpul meu devenise.
Imi tineam respiratia, voiam sa aud fiecare sunet, fiecare farama ce ma mai lega de viata. Ma temeam sa nu fie doar inchipuiri, sa nu fie nebunia, ce simteam ca isi atintise ochii de fiara, pe sufletul meu.
Vocea venise atat de aproape incat o auzeam spotindu-mi la ureche.

Am simtit cum inghet rapid din interior, era vocea LUI. Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii, si cum ceea ce ramasese din fata mea ia foc.
Soptea cuvinte intr-o limba pe care n-o intelegeam, desi o foloseam des, probabil latina. Era un ritual.

M-am concertat asupra vocii incercand sa inteleg. Am recunoscut descantecul, era aceelasi pe care il folosisera satanistii ca sa ne aduca pe pamant. Voia sa ma aduca inapoi. Am simtit o puternica dorinta de a tipa din toti rarunchii, voiam sa-i spun sa ma lase in pace, sa ma zbat, sa-l opresc.
Nu voiam alte ritualuri prostesti ce ma puteau afunda si mai mult in abisurile acestea, simteam deja cum bucati mari din sufletul meu se desprind.
Insa nu s-a oprit astfel am fost trasa intr-un vartej la fel de groaznic ca cel din care tocmai scapasem. Gheata neagra a pus din nou stapanire pe mine.
Incepusem sa regret ca ma luase de pe stancile alea, erau asa confortabile si imi ofereau destula stabilitate in comparatie cu vidul in care ma zbateam, suspendata de nimic.

Tunelul incepuse sa se ingusteze, punandu-mi la incercarea claustrofobia, insa vedeam mici sclipiri...aveam din nou speranta ca voi iesi de aici, parea imposibil, dar incercam sa ma agat de orice fapt care m-ar putea duce intr-un loc sigur, departe de umezeala, intuneric si frig.
Aerul imi trece pe langa fata cu viteza, lovindu-mi trunchiul cu o putere inimaginabila si provocadu-mi alte dureri. Nici sagetile de gheata ce-mi intrau in plamani cu fiecare rasuflare fortata nu se diminuasera, tuseam din ce in ce mai rau, obligadu-ma sa mai iau o gura de aer. Intesitatea lor ma innebunea. Imi era greata, din cauza caderii continue iar ochii, imi mai puteam folosi, poate orbisem de la atatea lacrimi, de la frig, de la spasmele care nu-mi dadeau pace, la fel si corpul, cazusem intr-o letargie adanca.

Era prea mult, nu mai rezistam presiunii si durerii. M-am lovit pentru a doua oara, insa de ceva moale.
Am simtit aerul cald ce incepea sa ma invaluie, imi era frica sa nu fie doar o iluzie, sa dispara dupa cateva minute. Eram oarba, nu puteam deschide ochii, nu-mi puteam misca corpul. Luam guri mari de aer, completand lipsa lui timp de o eternitate.
Si durerea trecuse dar eram inspaimantata. Nu stiam unde sunt si simteam numai asternuturile moi si calde pe care stateam, voiam sa cred ca Rain ma adusese aici.
Am avut dreptate. I-am simtit buzele moi pe fruntea mea rece si mana lui ce o tinea pe a mea.
-Iubita mea, acum esti in siguranta.
Cuvintele lui ma incalzeau pe dinauntru, nu incetasem sa ne iubim in momentul in care fusesem despartiti, ne tachinam, ne vorbeam urat, dar amandoi eram constienti de ceea ce ramasese fierbinte in sufletul nostru.
Il iubesc cu sufletul pe Rain, sau macar cu ceea ce a ramasese din el. Era alinarea mea, ii eram atat de recunoscatoare ca ma scosese din cosmarul acela...I-as fi sarit in brate, dar nici nu puteam clipi.
-Rain...am incercat sa il strig, sa ma pot asigura ca mai era in viata, ca nu plecase de langa mine in secundele care se scursesera de cand imi sarutase fruntea, insa nu mi-a iesit decat un huruit groaznic in locul vocii.
Mi-a pus un deget pe buze, facandu-mi semn sa tac.
-Cateva zile de odihna si o sa-ti revii. Acum dormi, am sa stau langa tine ca si pana acum.

M-am linistit auzind lucrurile spuse de el, durerea se evaporase o data cu prezenta lui, la fel si toate sentimentele neplacute. Fusese langa mine in timp ce am fost moarta, sau doar in coma. Nu stiam unde fusesem eu, sau cel putin sufletul meu, durase doar cateva ore, dar pentru mine fusese mai mult de o eternitate.
Un somn adanc a pus stapanire pe mine, fara vise, fiind odihnitor. Ma simteam ca un fluture eliberat din plasa, dupa o eternitate in care a fost prizonierul durerii si neincetand sa lupt pentru eliberarea propriilor aripi.
Eram insa destul de sigura de un lucru: daca aveam sa mor inainte de a-mi indrepta greseala, gheata neagra avea sa fie eternitatea mea.

Morty · Trimis: 11/06/2009 16:10 Titlul subiectului:

imi place destul de mult cum scrri si cum descrii:X
imi place foarte mult ideea ficului:X
nu stia ce sa aleaga intre rai si iad?
eu as fi ales iad in locu ei:> nici nu as fi stat pe ganduri:))
imi place cumplit de mult numele Rain:X il ador:X
next

Candy · Trimis: 11/06/2009 16:45 Titlul subiectului:

foarte fain :X serios, imi place cum scrii, iar descrierele sentimentelor cu siguranta iti ies cel mai bine ... eo mai am probleme cu asta :-< :">

mda, acuma sa ma intorc la ficu tau. imi place enorm cum ai descris [...moooah, imi vine un cuvant pe limba, dar in limba rusa si nu pot gasi echivalentu lui x( :lol:

] disperarea ei cred, s-ar potrivi la dispoziția ei de atunci, cand ritualul soptit de Rain [app, fain nume :x] o trage inapoi, spre mulțimea celor vii :X

si imi place si relatia asta a lor ... super frumos :X cont :D dak imi mai aduc aminte cv, iti spun.

p.s : greseli nu prea am observat. bv! Smile

acsi · Trimis: 11/06/2009 17:15 Titlul subiectului:

Heey....Ciufu' ^^...multumesc de comm, multumiri si lui Candy. hug

Sage ar fi ales, daca ar fi putut. Problema era, ca nu o primeau in rai-pt ca fusese in iad, si pt ca nu credea in Divinitate, asta pana acum. Si nu o primeau nici in iad....De ce? Pentru ca mai fusese o data acolo.
Era prinsa undeva la mijloc, intre iad si rai. O lume, dar nu e lume, mai degraba un spatiu tare ciudat. :spider:

Sage,ar necesită sa se schimbe un pic daca nu cumva vrea sa ajunga din nou acolo.

Morty · Trimis: 11/06/2009 19:49 Titlul subiectului:

imi place cum suna Ciufu` :mbounce:

acsi · Trimis: 08/07/2009 03:16 Titlul subiectului:

-Continuare-

Sfasiata de visul cumplit, trupul meu nu voia sa coopereze iar pleopele imi erau grele, la fel ca si restul corpului. Am reusit sa-mi ridic privirea , dar nu reuseam sa vad decat pereti albi si atmosfera anosta ce ma inconjura. " Ohh! Spitalul! La dracu'! " mi-am soptit in sinea mea. Cand mi-am dat seama de greutatea cuvintelor, mi-am fost recunoscatoare ca nu le rostisem, pentru ca mi le-as fi retras numaidecat. Privirea mi s-a indreptat spre fotoliul de langa mine.

Statea chiar acolo, langa mine cu privirea protectoare si plina de dragoste atintita asupra mea, insa nu eram constienta, imi parea o iluzie.

-Buna dimineata, curajoasa mica! imi sopti el dulce. Din atata durere cu greu am schitat un zambet dar el a simtit cat de mult ma bucuram ca imi era alaturi si cu un gest gentil mi-a atins obrazul cu mana sa fina.

-Promite-mi ca ma lasi sa-ti fiu alaturi, mi-a soptit el incet cu glas ingrijorat in timp ce eu eram cufundata in oceanul intunecat si infinit din spatele privirii lui.

Sclipirea care am intalnit-o acolo, in ochii lui mari incadrati de gene lungi si arcuite, mi-a inspirat toata increderea de care aveam necesitate pentru a decide sa o iau de la capat.

-Rain... i-am spus printre soapte chinuindu-ma sa-i arat astfel recunostinta mea si sa-i multumesc ca a ramas langa mine, insa nu am reusit sa scot decat un suierat slab ce nu a facut decat sa-l ingrijoreze mai tare.

Mi-a mangaiat incet obrazul apoi si-a trecut degetele destul de lungi pe deasupra buzelor mele magaindu-le cu fervoare. Fiori electrici mi-au strabatut tot corpul luptandu-se cu atingerile lui irezistibile. Isi dezlipi privirea de a mea si cu miscari line isi apasa buzele moi pe fruntea mea. Pentru cateva secunde m-am pierdut intr-o bezna nefireasca, dorindu-mi sa mai ramana acolo macar pentru cateva secunde, sa ma umple cu caldura lui, sa ma faca sa ma simt din nou umana si sa-i simt sufletul aproximativ de a-l meu... ingerul meu pazitor

A durat prea putin... s-a retras prea repede in fotoliul de langa patul meu de spital privindu-ma in continuare cu ochii sclipitori.

-Rain, cand o sa ma scoti de aici? m-am fortat eu sa il intreb. Nu mai suport o zi mirosul asta groaznic. Ma face sa ma simt ca naiba...

-In seara asta te pot duce acasa, se pare ca te vindeci repede, zambi gingas cand arata cu capul spre usa salonulu. O sa stau cu tine, o sa am grija sa iti revii cat mai repede... Lasase ultimele cuvinte in aer inainte sa inceapa din nou. Mmm, Sage, spuse el fara tragere de inima ,as vrea sa-ti spun ceva... Se fastacea in fotoliul acela cu mainile impreunate, ca un copil mic rusinat de nazbatia pe care tocmai o facuse.

-Te ascult...i-am soptit eu cu o urma de nedumerire pe fata

-Imi pare rau ca te-am pus in situatia de a veni dupa mine. Si pentru ce?! Pentru ca ...

-Pentru ca te joci prea mult cu focul si pentru nu ai grija pe cine invoci sa-ti faca treburile murdare! i-am taiat-o eu. Fii mai atent, altfel iti jur ca te las sa fii gustarea lui Lucifer. Vorbele mele pareau ale unei persoane care isi asteapta sfarsitul. Am oftat, pierduta in privirea lui inca o data.

-Off, imi pare atat de rau, imi sopti el cu glasul sau melodios, odihneste-te acum, vorbim cand te trezesti. Esti mult prea obosita. O sa fiu langa tine, langa sufletul tau, iti promit. Vocea lui ma incalzea pe dinauntru , era atat de blanda, de protectoare, incat o durere surda mi-a cuprins corpul. Tanjeam dupa dragostea lui in fiecare secunda.

L-am privit fermecata de frumusetea pe care o poseda, de modul in care isi arcuia buzele cand imi vorbea, de ochii ce-i mimau cuvintele si de zambetul ce-mi dadea putere. Am inchis ochii si am ales sa dorm stiind ca sufletul lui e langa al meu, mi-l tine in brate si ii sopteste povesti cu zane.

*

Era aproape seara cand ochii mi s-au scaldat din nou in lumina sangerie de afara, soarele stacojiu a cuprins cerul intr-o imbratisare nemarginita de granitele orizontului. Astfel, devenisera aceeiasi fiinta, cu mirosul unui nou inceput si nuanță sfarsitului, amandoua: inceputul si sfarsitul, desavarsindu-se in aceeiasi fiinta.
Viata era acelasi lucru, inceputul unui nou sentiment il marca pe cel tocmai sfarsit.

Mi-am intors privirea spre fotoliul de langa mine, nu era gol, el era langa mine zambindu-mi cu caldura. Sentimentul coplesitor pe care mi-l oferea prezenta lui a pus instantaneu stapnire pe mintea mea, facand-o sa-si piarda ratiunea. Mi-am dat seama cat de mult se inselase soarta, oferindu-mi o fiinta atat de iubitoare in preajma mea. Nu eram demna de existenta lui, alaturi de a mea.

Clipeam incet imbatata de prezenta lui si privindu-i cu tristete chipul intunecat.

-Vreau sa renunt la ritualuri, vreau sa revin la viata monotona de dinainte, sopti el cu o durere perceptibila in glas. Vreau sa am din nou viata aceea in care te strangeam in brate si imi era deajuns. Vreau sa-ti simt sufletul ca inainte, nu ca acum, presat de griji si dorinte ascunse.
Imi vreau si eu sufletul inocent din trecut.Imi e greata de mine, de ceea ce am devenit. ...Durerea nestapanita izvorata din pacat a crescut incet, provocandu-i rani adanci in suflet si pe chip. Vorbele lui aveau o greutate prea mare, nu le puteam asimila. Imi pare rau... sopti el din nou, ultimele sale cuvinte facandu-mi trupul sa tresara sub emotia din glasul lui.

Am inchis ochii, dorind sa-mi ascund lacrimile ratacite ce incercau sa se strecoare pe obrajii mei

Dintr-o singura privire aruncata in trecut, am vazut toate intamplarile care ne adusesera in starea asta. Iubirea dintre noi depasea granitele trupului insa ne era interzisa. Trupurile noastre denotau doar ceea ce ne era permis: doi straini, doar atat ramasesera din ceea ce o data a fusese tot. De ce?! Pentru ca satanismul nu promova iubirea cat mai puternica si fara remediu dintre oameni. Eram fascinata de ceea ce se ascundea dincolo de draperia cuvintelor "religie satanista". Invatasem tot ceea ce stia si Rain din curiozitate si din dorinta da a-i fi cat mai mult timp in preajma.

Intr-unul dintre ritualuri, sigiliul demonului a fost desenat gresit de catre Thomas, prietenul cel mai bun a lui Rain si astfel, fara sa isi dea vreunul din noi seama, greseala fatala fusese deja savarsita. Nu ne-am dat seama cum incet, incet urmam drumul mortii. Cand ceata densa si neagra a invaluit altarul, umbra unei siluete gratioase s-a profilat in slaba lumina a lumanarilor. Niciodata nu mai simtisem cum atat de mult pacat in jur, incercand sa-si faca loc in sufletul meu, distrgandu-l incet.

Demonul facuse cativa pasi spre noi aratandu-si chipul perfect, aproape ireal de frumos si cu miscari încărcate de rafinament isi scutura aripile negre, raspandind in aer din ce in ce mai multa rautate.

Teama si uimirea a pus stapanire instantaneu pe trupurile noastre cand am constientizat greseala. Lucifer statea acum cu chipul sfidator si bratele incrucisate la piept, in locul unde ar fi trebuit sa apara solutia problemelor noastre, Belial.

-Copii prosti, rostise cu dispret demonul. M-am facut mica la auzul vocii sale ce contrasta atat de mult cu trupul impunator. Modul in care rostise cuvintele m-a facut sa ma cutremur, complesita de ura care plutea in ele. Se plimba cu pasi mici prin fata noastra, sagetandu-l cu privirea pe Rain.

-Tu! Ii strigase impetuos lui, punandu-i un deget sub barbie si ridicandu-i incet fata. Se priveau sfidator in linistea mormantala. O sa vii cu mine! ii ranji el.
-NU... Rain nu avea nicio sansa in incercarea de a i se opune lui Lucifer si stia deja lucrul asta. Nu vin!

Demonul fu cuprins de un ras isteric si dintr-o miscare il smuci pe Rain pe altarul pe care aparuse cu cateva secunde in urma si invaluiti de aceeasi ceata neagra, au disparut...

O perioada lunga de timp am ramas nemiscata, privind locul deschis ce il lasase Rain in urma sa, insa nu se compara cu golul pe care il sadise in interiorul meu. Persoana care ma iubea cu prezenta, cu ochii, cu zambetul, imi fusese furata.
Cat de prostesc fusese comportamentul nostru si abia acum il inteleg pe deplin.

Aproape inconstienta, dar condusa de dorinta arzatoare de al asigură din nou langa mine pe Rain, i-am adunat din nou pe prietenii lui experimentati. M-am oferit ca fiind sufletul damnat care se osandea in incercarea de a-l salva pe Rain. Ritualurile cele mai dominante si cu siguranta dragostea ce ne-o purtam m-a facut sa reusesc. Nu m-am luptat cu Lucifer, in niciun caz, fiindca eram la fel de usor de ucis ca si prada inconjurata de lupi, insa, exprimarea cea mai corecta ar fi:i l-am furat pe Rain de sub nas si am plecat cu putin dupa ce demonul a observat acest lucru. Acel "putin" a insemnat rana pe care o capatasem la picior, dar si condamnarea sufletului meu la un nimic etern.

Acum insa stateam in fata lui, intinsa pe patul de spital, cu rana de la picior aproape vindecata datorita aceluiasi ritual si cu ochii in lacrimi.
A venit langa mine cand a observat sclipirile de pe obrazul meu si s-a asezat pe marginea patului. S-a uitat prelung in ochii mei si cand i-am zarit zambetul trist nu mi-am putut reprima dorinta si i-am sarit in brate. L-am luat de gat, iar el si-a incolacit bratele in jurul spatelui meu.

Plangeam in parul lui de atat multa durere. Si nu era o durere trupeasca, era mai mult mai mult decat ceea ce traisem in universul acela solitar inainte ca Rain sa ma scoata de acolo, era suferinta regasirii. Sufletele noastre, din nou impreuna, din nou un intreg.

Isi misca obrazul ud langa al meu, cautandu-mi buzele. Cand in sfarsit s-au gasit, fiorii necrutatori mi-au fulgerat trunchiul facandu-l sa tremure involuntar sub placerea sarutului.
Buzele noastre dansau impreuna in castelul vechi cladit de sentimente, sub lumina slaba a amurgului. Eram prinsa in stransoarea bratele lui dupa care tanjisem atat de mult. Eram fericita, in sfarsit.

-Rain... am suspinat eu strangadu-l din nou in brate.

-Sunt aici... cu tine pentru totdeauna. Imi saruta lin parul iar eu m-am tras usor inapoi pentru a-i privi chipul. Ochii ii erau injectati iar lacrimile uscate de pe obraji stateau marturie suferintei pe care si el o simtea. Ma durea sa-l vad in starea asta, dar zambeam amandoi.

I-am atins obrazul cu varful degetelor incercand sa-i alung tristetea care-i ramasese intiparita pe chip iar el a inchis ochii si a oftat prelung.
Cand privirea lui m-a imobilizat din nou, un suras neomenesc i s-a asternut pe fata, m-am incruntat, nestiind ce sa inteleg, insa el s-a uitat la ceasul de pe perete, ignorandu-ma complet. Acul care indica secundele il fermeca.

-Era si momentul sa iesi din cavoul asta ! spuse el zambindu-mi din nou cand ceasul arata ora 8.

Pareri? :whistle:

Morty · Trimis: 08/07/2009 11:36 Titlul subiectului:

ai revenit>:D<mi>si mi-a placut
ca sa fie mai usor de citit poti lasa unele spatii:d

tu scrii tare elegant si in acest capitol ai avut cam numa`descriere:>

Candy · Trimis: 08/07/2009 14:37 Titlul subiectului:

las comm knd sunt in stare. n`am citit da` imi plc k e lung :| mama, am ramas in urma cu comm`urile :-/

auroredenevers2009 · newbie Data inscrierii: 08/Mai/2009 Mesaje: 32

Mie mi-a placut mult. Descrii totul atat de bine... :w00t:

Biata de Sage, sper sa se vindece curand. Imi place ca Rain tine atat de mult la ea. Next.

Candy · Trimis: 16/07/2009 22:40 Titlul subiectului:

am recitit contu` si pot sa`ti scump k imi place foarte mult.

ma alatur laudelor celorlalti - descrii superb, te face sa simti toate acele sentimente pe dermă ta. mi`a captat atentia un pasaj anume, care chiar mi`a placut ff mult :X

acsi · Trimis: 14/12/2009 15:17 Titlul subiectului:

O las balta cu ficul... de tot.

Morty · Trimis: 14/12/2009 17:48 Titlul subiectului:

nu`mi spune ca Sage e Georgiana din Gossip Girl:-o
_________________
Nocturnal Light's Nocturnal Light's