When Candy meets Draco

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

Pentru ca decand m-am inscris aici pe forum, Candy si Despina au fost mega dragutze cu mine, le-am promis o surpiza. Tocmai am terminat surpriza pt Candy si nu mai am rabdareeeee asa k a trebuit sa o pun p forum azi! Sper sa-i placa!!!!!!! Eu sunt multumita de ce-a iesit :smile:

E un one-shoot in care ea e personajul de frunte (se intelege din titlu, nu? :-P

). Sper sa va placa tuturor :whistle:

pt Candy:

sper sa ramai la fel d simpatik si d nebuna!!!!
Hai k incep! Puneti-va Jordin Sparks-Tattoo pe repeat :lol:

si spor la citit :-P

*****************

Era o alta zi friguroasa de octombrie cad soarele nu trecea prin ferestrele imense ale Hogwartsului. Vantul sufla cu putere, suierand, ridicand frunzele uscate de pe domeniul castelului. Dansul lor in aer le distragea atentia Cercetasilor din anul 6. Ora de Istorie a Magiei li se parea atat de plictisitoare incat frunzele pareau un adevarat spectacol la cinematograf.

In timp ce fantoma profesorlui Beans continua cu explicatiile-i complicate, undeva in spatele clasei, un mp3pleyer de Incuiati era pornit. In casti, Candy asculta la maxim, si se uita prin clasa visatoare.

,, Maybe we're friends, maybe we're more
Maybe it's just my imagination
But I see you stare just a little too long
And it makes me start to wonder
So baby, call me crazy
But I think you feel it too
Maybe I, Maybe I, just gotta get next to you’’

Oare cum de nu se gandise ca muzica ar fi putu s-o ajute sa treaca peste plictiseala orei de istorie? Fusese o idee buna sa-si aduca mp3playerul la scoala. O parte din colegii ei nici macar nu vazusera asa ceva, asa ca inceputul anului ii aduse o groaza de atentie din porțiunea lor. Cu muzica-i preferata bubuind in urechi, se gandi ca ii mai lipsea doar o acadea.

Plimbandu-si privirea peste rafturile cu carti din incapere pe care le studiase de atatea ori, din lipsa de ocupatie, ochii i se oprira pe un plic albastrui pe care nu il mai vazuse pana atunci. Se chinui sa vada ce scria pe el, insa de la distanta aceea nu-si putea da seama.

Oricum era pusa pe sotii asa ca o cuprinse curiozitatea numaidecât si vru sa se intinda dupa el, dar profesorul se intoarse si se uita urat la ea. Se facu mica in banca si isi scoase castile fara s-o vada acesta. Dupa ce se intoarse din nou cu fata spre tabla, Candy isi scoase bagheta din roba incetisor si sopti:
-Accio plic!

Acesta tasni fără întârziere de pe raft si veni cu viteza spre ea. Mainile i se fastacira in aer si nu reusi sa-l prinda asa k plicul trecu val-vartej pe langa ea si il lovi peste nas pe unul dintre colegii ei, trezindu-l din motaiala. Acesta scoase un ,,au!’’ pronuntat si profesorul Beans se intoarse din nou, uitandu-se direct la cei doi.

-Rog seriozitate maxima la ora mea! Este o materie importanta, asa ca fara hlizeli inutile, ne-am inteles?

Candy se uita in ochii profesorului si se chinui sa nu bufneasca in ras cand, in loc sa nimereasca ochii lui, vazu direct prin el tabla. Cu eforturi, il aproba pe acesta.

Asigurandu-se ca nu o vede nimeni, apuca plicul in mana si citi ce scria pe el: ,,Deschide-l doar daca esti fata!’’. Zambi din coltul buzelor si trase de plic. Inauntru gasi un pergament rup dintr-un caiet si un scris alcatuit din litere lungi, facute cu linii abrupte, inclinat spre dreapta. Era scris cu cerneala neagra si usor de citit.

Draga mea anonima,

Daca ai gasit acest plic inseamna ca esti tot ceea ce caut: ai spirit de aventura, observi lucruri pe care altii le ignora si te plictisesti de moarte la ora de Istorie a Magiei, întocmai ca mine.

Probabil te intrebi care e scopul acestei scrisori. Vreau sa te invit la Balul de Halloween de anul acesta. Te provoc sa vii, fara a incerca sa aflii cine sunt, fara a-i spune nimanui ca ma vei intalni. Te provoc sa ai curajul de a trai o seara speciala alaturi de cineva care vrea sa scape de imaginea pe care i-o atribuie cu totii, de cineva care vrea sa fie asa cum isi doreste cu adevarat. Iti promit ca te voi trata exact ca pe o printesa. Nu ma intereseaza cine esti, ma intereseaza cum esti.

Vino singura, la ora 21 in seara balului. Te voi astepta sa cobori in holul de langa Marea Sala. Ia scrisoarea cu tine, daca o sa vii!

Cu drag,
anonimul tau.

Candy intoarse scrisoarea si plicul de pe o parte pe cealalta, apoi se uita prin sala asteptand sa sara cineva : ,,zambeste, esti la camera ascunsa!’’. Dar nimeni nu schita niciun gest. In sala era aceeasi atmosfera amortita din totdeauna. Indesa scrisoarea in ghiozdan si incepu sa bata din degete nerabdatoare.

Mai erau doar trei zile pana la Balul de Halloween. Se gandise sa se duca la balul mascat dar apoi isi dadu seama ca toate prietenele ei isi gasisera deja cu cine sa mearga, asa ca se razgandise. Nu avea chef sa caute un baiat. Acum, era din nou in dilema. Adevarul era ca nu avea nimic de pierdut. In cazul in care baiatul misterios nu ar fi aparut, putea oricand sa se intoarca in Turnul Cercetasilor.

Candy o zbughi pe usa afara de indata ce ora se termina si urca in graba scarile spre dormitorul fetelor. Deschise larg usa dulapului si incepu sa dea hainele la o parte.

Stia ca pastrase rochia aia pe undeva, asa pentru indiferent ce eventualitate. Hah! Chiar ultima... tipic: acum toata camera era plina de haine. Ce noroc ca exista bagheta! Oh bagheta! Nu ar fi putut pur si modest sa zica ,,Accio rochie de bal’’. Mdeah.... se mai intampla si vrajitoarelor mai experimentate.

O arunca pe pat si se uita admirativ la ea. Era o rochie lunga, argintie cu reflexe spre albastru si dantela alba, avand un corset brodat frumos cu niste flori discrete. De sub fusta larga ieseau bucati de voal gri, care mai atenuau din sclipirea orbitoare. Intr-adevar iti lua ochii.

Candy se gandi o clipa: oare avea tupeu s-o poarte? Cotrobai din nou prin dulap, intorcand toate hainele p dos pana gasi masca pe care o cauta. Fir’ar al naibii! Iarasi uitase de bagheta... ia-te frate si pune lucrurile din nou la loc in dulap.

Masca era la fel de sclipitoare ca si rochia, de un albastru inchis intens, ce ii punea in evidenta ochii-i caprui. Si-o puse pe fata si se uita in oglinda. Daca si-ar fi vopsit parul doar asa pentru o seara, era convinsa ca nimeni n-o va recunoaste.

In urmatoarele doua nopti se gandi mereu la cel care scrisese biletul. Spera din tot sufletul sa nu fie o farsa. Chiar avea chef de o aventura de neuitat. Urmase sfaturile din scrisoare: nu incercase sa afle cine era, dar asta nu insemna ca nu studia cu atentie fiecare chip de baiat care trecea pe langa ea. Se uita insistent la ei de parca in absolut orice moment ar fi putut sa apara scris pe fruntea lor ,,tipu misterios’’.

Se intreba daca el nu facea acelasi lucru. Nu era curios cine era cea care luase scrisoarea?

In seara balului, Candy le spusese prietenelor sale ca nu va merge. Astepta o buna bucata de vreme sa termine o data cu aranjatul si sa plece ca sa se poata aranja si ea.

Dupa ce in sfarsit, dupa numeroase chitaieili si chicoteli, ele plecara, Candy se aseza in fata oglinzii. Arata pur si simplu superb in rochia sclipitoare. Isi prinse parul intr-un mod inedit, caci era sigura ca fetele ar recunoaste-o grabnic daca l-ar lasa desfacut. Ii statea asa de bine incat, in momentul in care isi puse si masca, ramase uimita de schimbare. Mai ramaneau buzele de dat cu ruj. Alese o colorit placuta de roz care se potrivea cu restul costumului.

Se uita la ceas. Mai erau 20 de minute pana la ora 9 si inima incepu sa-i bata cu putere. Isi lua roba argintie si o puse pe umerii goi, apoi se strcura din Turnul Cercetasilor. Ducea in mana scrisoarea de la el, sperand ca o va recunoaste asa.

Ajunse la capatul scarilor ce coborau in holul de langa marea sala si picioarele parca, parca incepusera sa-i tremure. Erau multe fete zambitoare in hol si mai multi dintre cei care erau acolo isi asteptau perechea. Nu avea cum sa stie cine era tipul misterios.

Stranse in stanga scrisoarea si cu mana dreapta pe balustrada cobori scarile. Nici nu observa silueta care statea lipita de marginea lor, chiar jos de tot. Cand mana ei ajunse in capatul balustradei o alta mana calda i-o acoperi. Tresari si se intoarse. Ochii-i caprui intalnira o a doua pereche de ochi albastri-gri, stralucid in spatele unei masti. Parul blond deschis abia se vedea iesit de de sub palaria neagra ce il acoperea. Baiatul era costumat intr-un cavaler medieval al vrajitorilor, mantia acoperindu-l din cap pana in picioare. Nu atragea atentia nimanui deoarece infatisarea sa era una simpla, insa extrem de misterioasa.

Cu un gest automat, stranse in cealalta mana scrisoarea si o duse la piept. Baiatul schita un zambet din coltul gurii, ii lua mana intr-a lui si i-o saruta suav. Candy ramase atat de surprinsa incat aproximativ ca nu stiu ce sa spuna. Incerca sa deschida gura, dar inainte sa poata spune ceva, baiatul ii facu semn sa taca. Apoi, o trase incetisor spre el, ii aseza mana pe bratul lui si pasira amandoi in marea sala.

Era atat de aglomerata incat parea ca toti elevii Hogwartsului se adunasera pentru petrecere. Mesele asezate langa perete erau incarcate cu mancare delicioasa si in jurul lor se aflau multe lumanari aprinse, plutitoare. Se putea si dansa iar muzica nu era deloc rea, data la maxim, zguduia castelul. Candy recunoscu melodii ale Incuiatilor.

Brat la brat cu baiatul misterios pasira in incapere si o luara prin multime. El o conduse pe una dintre bancile asezate intr-un colt mai intunecat, o indemna sa se aseze, apoi, dupa ce facu o scurta plecaciune, ii zambi cu caldura si se pierdu prin multime.

Candy ramase singura si incepu sa se uite in jur nelinistita. Spera din tot sufletul sa nu apara vreo prietena care ar putea s-o recunoasca si sa-i strice seara. Era de stiut ca, la miezul noptii, mastile se dadeau jos.

Dupa cateva momente in care statu nerabdatoare pe banca, el reaparu din multime tinand in mana doua pocaluri cu bauturi frumos ornamentate. Se aseza aproape de ea si i-l intinse pe unul dintre ele.

Cand Candy incerca sa ia paharul, ii atinse mana in treacat si simti cum incep sa-i arda obrajii. Baiatul remarca imediat si surase, privind-o patrunzator. Ochii lui albastri deschis o nauceau din spatele mastii si ea nu putu sa-i raspunda privirii decat pentru cateva momente. Se uita fastacita spre pocalul unde mainile lor inca se mai atingeau. El aseza calm pocalul sau pe banca si isi duse incetisor mana libera peste mana ei.

Poate doar de dragul umorului, Candy lua o inghititura zdravana din bautura sa. El se prinse de aluzie si ii raspunse cu un ras voios si cald. Apoi, ridica pocalul sau de parca ar fi spus: ,,pentru tine’’ si lua si el o inghititura. Dupa ce il aseza din nou pe banca, se ridica brusc, tinand-o de mana. Ii facu semn din cap sa-l urmeze.

Se strecurara printre ceilalti elevi, pana in centrul ringului de dans. Candy nici nu auzise pana atunci muzica, atat de coplesita era de baiatul ei misterios. Abia atunci cand el o cuprinse in bratele lui isi dadu seama ca in jurul lor toata mulțimea dansa pe o melodie binecunoscuta de ea.

,, I can't waste time so give me the moment
I realize nothing's broken
No need to worry about everything I've done
Lived every second like it was my last one.’’

O stransese atat de tare in brate incat, pentru întâia data in seara aceea, isi dori cu adevarat sa inceteze misterul, sa nu aiba nicio masca ce sa-i acopere chipul, sa-i poata atinge fata, sa simta ca totul este real si nu e doar un basm elegant pe care si-l imagina. Isi misca buzele o data cu melodia, cu ochii inchisi, fara sa stie ca si el facea acelasi lucru.

,,Don't look back got a new direction
Loved you once, needed protection.
You're still a part of everything I do, you're on my heart just like a tattoo,
Just like a tatto, I'll always have you.’’

Piesele treceau una dupa cealalta insa, pentru cei doi, timpul parca se oprise. Nu mai erau decat ei in sala imensa. Amandoi, unul langa celalalt...

Cand se terminara bluesurile, el ii mai lua o data mana si, tinand-o strans cu celalata mana de talie, o duse in dreptul pieptului. Apoi o apropie de buzele lui si i-o saruta iar si iar, cu ochii inchisi, de parca ar fi fost cel mai de pret fapt pe care il avusese vreodata atat de aproape.

Tinand-o in continuare de talie se indreptara spre unul dintre geamurile aflate in semi-obscuritate. Se asezara pe pervaz unul langa altul. Daca nu ar fi avut o rochie atat de complicata, s-ar fi asezat chiar la el in brate. In schimb, isi incolaci un picior delicat in jurul gleznei lui. Isi indrepta privirea spre intunericul de afara si atinse cu una din maini suprafata geamului. Incepuse sa ploua marunt, picaturile de apa scurgandu-se lent pe sticla rece.

Ceasul anunta un minut pana la miezul noptii. Tresari emotionata si isi indrepta ochii din nou spre el. In curand va putea sa-l vada in intregime pe cel care o privise atat de fermecator din spatele mastii toata seara.

Secundele treceau cu viteza iar asteptarea ii accelera pulsul. Inca zece secunde. Auzea fiecare bataie a ceasului, acum ca muzica se oprise si toti asteptau miezul noptii. Fata ei era atat de apropae de a lui incat putea sa-l auda respirand. Cu mana dreapta ii atinse obrazul fierbinte si cu degetele incepu sa-i ridice masca. Insa el ii cuprinse incheietura inainte sa-i poata da masca jos si, inclinandu-si capul, o saruta.
-Vlada?!

Se trase inapoi si intalni privirea uluita a prietenei sale. Se uita cand la el cand la ea. Si, inainte sa poata spune ceva, acesta se facu nevazut. Striga in urma lui:
-Stai! Nu pleca...

Dar muzica incepuse din nou si glasul ii fu acoperit complet. O lua la goana prin multime, cautandu-l cu privirea cand in stanga, cand in dreapta dar nu-l vazu nicarieri. Parca se evaporase. Se aseza deznadajduita pe una din banci. Si-ar fi dorit ca prietena ei s-o fi strigat ,,Candy’’ in loc de ,,Vlada’’ pentru ca toti o cunosteau asa. Acum ce sanse mai erau ca baiatul sa o recunoasca pe coridoarele castelului?

Printre elevi le zari pe prietenele sale si, ca sa nu fie nevoita sa le explice nimic, parasi sala in goana si se ascunse in turnul Cercetasilor.

Luni dimineata, aveau prima ora Istoria Magiei si Candy era hotarata sa-i lase o scrisoare, drept raspuns, pe raftul unde gasise plicul lui. Dar cand deschise usa aproape ca ii veni sa blesteme tot Hogwartsul. Tocmai atunci se gasisera sa faca renovari?? Dupa atatia ani isi dadusera seama cat de inutile erau rafturile alea? Pusesera in locul lor niste planse imense iar acum nu mai avea unde sa ascunda scrisoarea. Isi arunca geanta in banca si se aseza imbufnata cu mainile incrucisate. Acum ce era de facut?

Urma la Hogwarts o saptamana ploioasa care ii determina pe majoritatea elevilor sa ramana in camerele de zi ale celor patru case.

Candy era printre putinii care circulau pe coridoarele casei. Spera ca din intamplare, drumul ei se va intersecta cu cel al baiatului, insa singurele persoane pe care le mai intalnea pe coridoare erau cei care faceau parte din corul scolii si aveau repetitii, cativa elevi sarguinciosi care mergeau mereu la biblioteca si gasca baietilor de la Viperini, cu un an mai mare decat ea. Pe putinii baieti din cor ii cunostea iar cei de la biblioteca fusesera mult prea ocupati ca sa participe la bal iar la ultimii, la cei de la Viperini, nici macar nu se gandea sa se uite.

Dupa ce timp de o saptamana plouase apropae continuu, intr-o dimineata se trezira cu un soare primitor pe cer, iar dupa-amiaza se dovedi suficient de calduroasa cat sa-i scoata pe cativa curajosi afara din castel.

Mama lui Candy tocmai o rugase sa-i trimita prin posta-via-bufnita masca pe care o purtase la bal pentru ca niste vecini aveau o expozitie, asa ca strabatea domeniul castelului, cu geanta in spate.

Nu observa ca nu o inchisese bine si la un moment dat trebui sa sara peste o ramura de copac ratacita si masca ii cazu din geanta. Se intoarse si o indesa rapid inapoi, urmarind cu coada ochilor gasca de Viperini peste care tot dadea de o saptamana incoace. Isi scoase mp3playerul din geanta si isi puse castile in urechi, ignorandu-i.

Dupa ce trimise pachetul acasa se hotari sa mai ramana pe afara. Continua sa se plimbe pe domeniu, luand-o pe una din aleile care duceau spre gradina. Asculta din nou Jordin Sparks-Tattoo. Nu credea ca s-ar putea satura vreodata s-o auda. Se opri sub o arcada unde primavara infloreau trandafiri. Acum erau multe crengi cu frunze galbene incolacite in jur. Inchise ochii si isi imagina ca el era langa ea.

,,Don't look back got a new direction
Loved you once, needed protection.
You're still a part of everything I do’’

Pentru un momet i se paru ca viseaza. Putea auzi pe cineva fredonand melodia chiar in spatele ei. Isi dadu una din casti jos si, in acelasi moment, simti bratele lui cuprinzand-o. Il auzi soptindu-i in ureche: ,,you’re on my heart just like a tattoo’’. Ii raspunse, alaturandu-se: ,,just like a tattoo, I’ll always have you.’’. Se intoarse cu ochii inchisi spre el si il saruta neincetat.

Cand deschise ochii, simti cum el tremura de emotii. Candy incremeni de surprindere pentru un moment, insa apoi buzele i se arcuira intr-un zambet sincer si ochii ii sclipira. El se relaxa imediat si isi lipi fruntea de a ei, fetele lor atingandu-se tandru. Apoi ii auzi vocea joasa pentru prima data:
-Vlada...
Cu o voce tremuranda de incantare zise si ea:
-Draco...

Rares · Trimis: 12/07/2008 16:54 Titlul subiectului:

OMG ce one-shoot superb...candy si draco |-)

ce mi-a plakt balul ala si era Draco Malfoy :love:deabia astept si surpriza pentru despina..e sooperb :love:

deabia astept sa vad ce zice candy
_________________
When Candy meets Draco When Candy meets Draco

Candy · Trimis: 12/07/2008 16:59 Titlul subiectului:

CHILOTZII LUI MERLIN CU CHUPA CHUPSURI
m'ai lasat fara cuvinte mada :w00t:

a fost pur si necomplicat superb :w00t:

deci faza de la inceput de la ora de istorie a fost super funny si super interesant
In timp ce fantoma profesorlui Beans continua cu explicatiile-i complicate, undeva in spatele clasei, un mp3pleyer de Incuiati era pornit. In casti, Candy asculta la maxim, si se uita prin clasa visatoare.

ce'am mai ras :lol:

Cu muzica-i preferata bubuind in urechi, se gandi ca ii mai lipsea doar o acadea.

:lol:

merliiin nu mai pooot

Oricum era pusa pe sotii

ma recunosc :lol:

Candy se uita in ochii profesorului si se chinui sa nu bufneasca in ras cand, in loc sa nimereasca ochii lui, vazu direct prin el tabla. Cu eforturi, il aproba pe acesta.

si aici :lol:

Candy intoarse scrisoarea si plicul de pe o parte pe cealalta, apoi se uita prin sala asteptand sa sara cineva : ,,zambeste, esti la camera ascunsa!’’.

:lol:

fazele descrise la bal au fost pur si simplu :wub:

pur si rudimentar superbeeeee :w00t:

iar sfarsitul a fooooooost
BESTIAAAAAAAAAL

anomis · Trimis: 12/07/2008 17:04 Titlul subiectului:

SUPERB,pur si simplu SUPERB,e foarte foarte foarte reusit....bv mada...chiar e foarte tare...bvbvbvbvbv
_________________
When Candy meets Draco When Candy meets Draco

ImmortalWings · VIP user Data inscrierii: 03/Iun/2008 Mesaje: 1124

mersi mersi!!! nici nush c sa mai zic... acu cred k intelege si candy dc zilele astea nu am fost prea comunicativa pe mess :lol:

oly_hermione · Trimis: 12/07/2008 17:16 Titlul subiectului:

felicitari!!!!e superb!!! mama, mada e de-a dreptul super!!! :-)

_________________
~MoArTeA Nu PoAtE fI oPrItA~
When Candy meets Draco When Candy meets Draco

Slytherin Princess · Trimis: 14/07/2008 00:59 Titlul subiectului:

Am ramas socata ... inca sunt in soc! A fost atat de elegant povestit, incat as vrea continuare ... MERLIN!!! Ce minte ai fato sa compui asa povesti bestiale???????????? La mine va fi cu Sevi, nu???????????????? :w00t:

Eu abia astept!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
BESTIAL!!! :w00t:

_________________
carpediem379.blogspot.com/